Tineretul, incotro?

Pozitia din cadrul firmei in care lucrez m-a pus in situatia de a citi CV-uri, de a intervieva telefonic si/sau fata in fata peste 300 de tineri/tinere cu varste cuprinse intre 19-25 ani, pentru ocuparea unor locuri de munca temporare/permanente. Cu putine exceptii, cei intervievati urmeaza cursuri in diferite forme de invatamant superior.

O ocazie unica de a afla direct de la sursa cat de pregatiti sunt, care este conceptia despre lume, despre viata, despre profesie, despre munca, despre relatiile cu semenii etc.

Impresia generala este departe de a fi reconfortanta, optimista. In mintea si-n sufletul „generatiei tranzitiei” domina confuzia si lipsa de repere.

Transformarile politice, economice, sociale, experimentele educationale din ultimii 17 ani au modelat o generatie cu un sarac nivel de cultura generala. O incursiune prin cunostintele de geografie, de istorie, de literatura, arte plastice etc., te sperie, ba chiar iti induce o stare de panica.

Cu o asemenea „dotare” am intalnit studenti la facultati pretentioase precum psihologie, jurnalism, drept. In materie de computer, ca instrument de lucru indispensabil, nu sunt probleme. O limba straina (cu precadere engleza) este, in general, bine stapanita la nivel conversational. Si acesta este un instrument de lucru indispensabil. Dar despre poporul caruia ii apartine limba straina, despre cultura si istoria acestuia, putine cunostinte.

La capitolul referinte, marea majoritate nu-si mai aminteste despre diriginti, profesori din liceu, ceea ce spune mult despre relatia profesor-elev. Poate ca situatia se va remedia acum cand elevii au capatat si dreptul de a-si lua dascalii la intrebari, de a le da note de buna purtare…

La intrebarea cum /unde va vedeti peste 5 ani?, raspunsurile sunt concentrate pe cariera, job, salariu. Multi se vad in companii multinationale, nationale de prestigiu, in pozitii de invidiat. Nu este rau sa visezi dar este contraproductiv sa-ti faci iluzii. La acest ideal de viata pe termen scurt se adauga hobby-urile care nu difera prea mult de cele ale „fetei de la pagina 5”.

N-am intalnit pe nimeni la aceasta varsta (optima) preocupat sa-si gaseasca jumatatea de care sa se lege toata viata cu dragostea aceea binecuvantata de Dumnezeu, piatră de temelie pentru intemeierea, construirea si dainuirea unei familii. Relatiile el-ea, daca exista, au drept scop „trairea vietii”, fapt pentru care cuplul „este impreuna” si experimenteaza un concubinaj pentru a se cunoaste… Fara obligatii, fara angajamente.

Ceea ce Dumnezeu nu a unit, omul si dracul sunt liberi sa desfaca. Si desfac, mai devreme sau mai tarziu, lasand rani sufletesti care nu se vindeca sau se vindeca greu. Dar si aici, cel mai iscusit si mai generos doctor tot Dumnezeu ramane, numai ca trebuie mers la cabinetul acestuia…

Cum se autocaracterizeaza „generatia tranzitiei”? Perfectionista, ambitioasa, team spirit oriented, rezistenta la stress, la munca sub presiune, open minded, constienta de valoarea si drepturile sale etc. etc.

Dupa o saptamana de lucru, fara stress si presiune, au ramas cativa: cei rabdatori, calmi, cu simtul responsabilitatii, cei care-si evalueaza realist atuurile si limitele, dispusi sa-si modeleze si sa-si disciplineze personalitatea in ambianta unui loc de munca.

Munca nu l-a creat pe om, pentru ca nu este Dumnezeu, si nici nu-l elibereaza (Arbeit macht nicht frei!) dar este un lucru verificat ca orienarea dupa iluzii, fofilatul si lenea ucid si mintea si sufletul si trupul.

Multe din „creiere” intentioneaza si vor migra spre vest sau estul extrem cu un geamantan de iluzii. Intr-o dictatura globala a profitului (de dragul profitului) companiile multinationale, transnationale si … nationale lucreaza cu cifre si nu cu oameni (si acestia redusi la numere cu mai multe cifre).

Oamenii sunt niste resurse alaturi de celelalte resurse financiare, materiale, informationale etc. Mass-media noastra ne prezinta sporadic cazuri de succes, dar nu spune nimic despre sutele sau miile de catarge pe care le-au spart sau pe cale de a le sparge, vanturile, valurile…

Cu diplome in buzunar (fie ele si de la renumite universitati straine) „creierele”, in asteptarea sau in cautarea sansei, accepta provizoriu (C’est le provisoire qui dure, spun francezii) sa ambaleze si sa distribuie marfa, sa aiba grija de copii si de animalele de companie, sa culeaga capsuni, sa faca telesales, sa se zbata pentru salvarea planetei in vreun ONG, daca mai marii Noii (Dez)Ordini Mondiale catadicsesc sa-i arunce ONG-ului cateva firimituri financiare, etc. etc.

Dupa „generatia tranzitiei” urmeaza „generatia integrarii”, cu si mai multe drepturi, cu si mai multe asteptari. Ministerul Educatiei si Cercetarii tot coboara stachetele si elevilor li se pare ca sunt din ce in ce mai sus… Si MEC si elevii vor fi multumiti cand „generatia tranzitiei” va ajunge sa conduca Ministerul.

Viitor de aur tara noastra are…

Nicuşor Gliga, Altermedia.info