Spiritul de Craciun

Totul deprima. Am intrat intr-un magazin cu de toate sa-mi cumpar cereale. Inca de la intrare multa aglomeratie, liste si listute, babute agitate si copii care cereau jucarii; insa ceea ce m-a facut sa ma opresc in loc, sa meditez la viata mea, sa vad culorile de gri si verde (banii si atmosfera) nereusind sa-mi potolesc sentimentul de tristete (nelalocul lui de altfel) a fost o melodie ragusita, arhicunoscuta, mereu in engleza si mai ales de Craciun.

Stiti luminitele alea de pom, multe si colorate care danseaza pe un cantec importat si foarte strident? Ei! Alea erau cauza deprimarii mele, drama romanului, sursa scumpirii vietii, motivul lipsei de precipitatii, rusinea unor senzatii ce cu greu mai ies la suprafata.

In fiecare an ne confruntam cu lipsa spiritului de Crăciun, în fiecare an bananele își dublează prețul, în fiecare an din ce în ce mai multi regăsesc cu greu puterea de a zice „Crăciun Fericit”.

S-a comercializat totul. Nu am vrut să cred asta. Dar până și sentimentele se cumpără, se vând la preturi de promoție, brazii se împodobesc „la asorte”, meniul se compune din mâncăruri exotice, colinda este interpretată de corul studenților la teologie (numai ei iți ating sufletul), ghirlandele din floricele murdăresc pe jos, bradul natural e prea scump, nu primim colindători că sunt doar cerșetori, nu le dam mai mult de 5 mii, nu suntem acasă pentru neinvitați…

Ma gandesc la posibilitatea ca totul este doar o iluzie, ca la un moment dat, pentru 5 minute totul este numai dragoste, sarmale si cozonaci, cetina verde, mere coapte, cantece de voie buna, vin fiert si Mos Craciun cu sacul plin de timp.

Timp ne trebuie.