Sezatoare la Gioseni

La sfarsitul saptamanii trecute, in zi de sarbatoare – intampinarea Domnului, locuitorii comunei Gioseni, alaturi de autoritatile locale, preoti, profesori si invatatori, de elevii de la scolile comunei, au reinviat traditia sezatorilor.

Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Bacau in parteneriat cu Grupul muzical-coregrafic „Serpoaica” din localitate si cu sprijinul Primariei si Consiliului Local al comunei Gioseni au organizat o sezatoare literara si artistica.

Sala Caminului Cultural a fost transformata in atelier de tesaturi si in timpul lucrului, asistenta a ascultat expunerea profesorului Aurel Stanciu despre pictorul Stefan Luchian, prelegerea Feodosiei Rotaru – referent etnograf, despre „Istoricul catolicilor moldoveni din judetul Bacau” cu referiri la comuna Gioseni, localitate atestata documentar la anul 1563, de Stefan Tomsa, om al locului ce a avut si un an de domnie pe Tronul Moldovei (1563-1564); intre personalitatile localitatii au fost amintiti Ion Strat, Dimitrie Leca, Parintele Galeriu si Giurgea Negrilesti.

Unul dintre cei doi preoti parohi, in cuvantul domniei sale a afirmat ca sezatoarea este „o bucurie si o sarbatoare” iar secretarul primariei locale – Stefan Hodea, a facut inca o data dovada ca este o adevarata enciclopedie cunoscand in amanunt istoricul comunei din punct de vedere administrativ.

Actorul Florin Zancescu si profesorul Rares Draghici de la Scoala Populara de Arta Bacau au prezentat „Confesiuni” – un spectacol de umor, muzica si poezie.

Vedeta manifestarii a fost „Serpoaica”, grupul folcloric creat in anii ’70, prin grija si osardia invatatoarei Eugenia Husanu, care dupa 1990 a cam disparut din peisajul cultural autohton; reaparitia este consemnata in 2003, iar trei ani mai tarziu se alatura grupului solistele Oana Cretu – invatatoare si Alexandra Stefan – eleva a Scolii populare de arta la clasa prof. Maria Salaru.

Frumusetea costumelor populare si autenticitatea dansurilor, intre care, mai ales cel ce da numele grupului, varsta si diversitatea celor ce alcatuiesc formatia, sunt atuuri pentru pastrarea traditiilor locale si continuitatea acestora.