Sa ne gindim si la post

Multi bacauani se straduiesc, dupa posibilitati, sa respecte acest post al Nasterii Domnului. Este o jertfa pe care si-o asuma fiecare, in felul sau, dupa constiinta sa.

Pentru acestia si nu numai amintim faptul ca postul trebuie sa fie îndoit: trupesc si sufletesc. Iar cu banii de pe alimentele mai scumpe să facem milostenie; costul lor să-l împartim la saraci.

Sa incercam sa mincam cit mai natural, pentru a nu ne trezi ca, postind cu salam de soia, pate de soia, crenvusti de soia etc, sintem mai bolnavi si mai anemici.

Sa ne reamintim mincarea simpla pe care o serveam iarna, la bunici, cartofi la cuptor cu usturoi, fasole, pilaf, ciorba de zarzavaturi si altele, astfel incit postul alimentar sa-si atinsa scopul.

Paralel cu acest post de alimente, adica mincare mai putina, daca se poate sa ne sculam de la masa putin flaminzi; sa putem sa mai mincam, dar sa nu mincam. Aceasta însemneaza înfrinare.

Cind se înfrineaza cineva, are dupa aceea o liniste mare în suflet; iar cind se umfla de mincare, maninca peste masura, se misca foarte greu, îi vine somnul si alte patimi, asa încit postul în sine înseamna înfrinare, mai bine zis cumpatare.

Acesta trebuie unit totdeauna cu milostenia si cu paza simturilor noastre. Sa ne putem stapini cu toata fiinta noastra.

Toate cele cinci simturi ale noastre sa fie pazite cu strasnicie, ca sa nu intre pacatul în noi si sa nu iasa vorbe proaste, vorbe de rusine, vorbe de minie, de blestem si alte lucruri rele.

Numai asa postul este bine primit de Dumnezeu, cum spune în Sfinta Evanghelie. Si, sa nu uitam ca principala dimensiune a postului crestin este ferirea de rautati, si dupa aceea si celelalte.