Nu va e rusine, domnilor?

Ideologic va revendicaţi de la un Ion Iliescu, „revoluţionar”, care în 22 decembrie 1989 a spus două lucruri de care (prea) puţini îşi amintesc.

Şi anume că e necesar să construim un „comunism cu faţă umană”, reparând ceea ce a întinat Ceauşescu… Pe de altă parte, acelaşi Iliescu anunţa că a sunat la ambasada Moscovei (URSS) ca să spunem „cine suntem şi ce vrem” (apropo, de ce la ambasada Moscovei, domnule Iliescu?)… Nevinovat pentru morţii din decembrie ’89, nevinovat pentru mineriade…

Economic, vă revendicaţi de la un Adrian Năstase care, ginere (de două ori) al nomenclaturii comuniste, încearcă acum să pună pe seama unei ipotetice „mătuşi Tamara” averea făcută pe spinarea poporului pe care, manipulându-l în cel mai infam mod, l-a condus atâţia ani… Adrian Năstase care nu acceptă nici măcar să fie, ca orice cetăţean, obiect al unei percheziţii care să verifice ce anume (şi dacă) are de ascuns… Nevinovat şi el, nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase…

Ar mai fi de spus despre un Mircea Geoană, care a „economisit” în anii de mandat la Washington mai mult decât salariul însumat, şi care acum luptă, împreună cu stimata sa mamă, „revoluţionară” convinsă, împotriva „îmbuibaţilor corupţi”…

Ar mai fi multe de spus despre Micky Şpagă, un (re)nume care a trecut dincolo de hotarele României, despre un Miron Mitrea, despre un Octav Cozmâncă, despre un Dan Ioan Popescu… Nevinovaţi cu toţii, bineînţeles…

Pe plan local, la Cluj, „mătuşa Tamara” ia nume ca „fiul lui Graţian Şerban”, „fiul lui Graţian Şerban” (nu e o greşeală de tipar, sunt doi fii, Dan şi Horea…), „Alina Spânu” (rudă cu Radu Spânu…), „soţia lui Vasile Soporan” (Elena)… Apar însă, ca beneficiari ai unor „favoruri de partid şi de stat”, şi nume destul de sonore pe plan local, cum ar fi Dan Canta, Petru Mălai, Emil Ilea, Mihai Costin, Liviu Bota, Victor Cherecheşiu, Victor Mărincaş, Petru Litan, Leontina Kovacs, etc…

Nevinovaţi cu toţii, asemeni mentorilor lor ideologici şi economici de mai sus…

Drept pentru care imi voi lua inima în dinţi şi vă voi pune o întrebare şoptită:

NU VĂ E RUŞINE, DOMNILOR?

P.S. Sunt conştient că această întrebare ar putea reprezenta sfârşitul carierei mele jurnalistice în Cluj/România. Îmi asum acest risc. Sunt conştient, totodată, că aş putea fi acuzat că, fiind emigrant în Canada cu „doi ani şi trei luni” de rezidenţă „acolo”, îmi permit să spun ceea ce jurnaliştii români se feresc să spună pe faţă.

Aşa o fi… Trebuie spus că am plecat în Canada ca sa am din ce să trăiesc, şi m-am întors ACASĂ ca să am pentru ce să trăiesc…

Dar cu o atât de bine aplicată tactică a otrăvirii fântânilor şi a pustiirii holdelor aplicată de PSD (şi ai lor), sunt pe punctul de a pleca înapoi în Canada, cu lacrimi în ochi…

Şi pentru mult mai multă vreme decât doi ani şi trei luni…

Autor: Adrian Ardelean, Altermedia