Puşcăriaşii se amuză interpretând codul de procedură penală…

Inculpatul victimă: „Doamna judecător, am fost agresat la închisoare. Un alt coleg m-a ameninţat”.
Judecător: „În ce fel va ameninţat”?
Inculpatul victimă: „A spus că îmi arată el mie”.
Judecător: „V-a şi lovit?”
Inculpatul victimă: „Da, dar nu se văd urme…”
Judecător: „Şi în ce fel aţi mai fost agresat?”

Deţinuţii de la Penitenciarul Codlea au învăţat să se folosească de câteva trucuri legale pentru a putea ieşi pur şi simplu la o „plimbare” din închisoare.

Deţinuţii reuşesc din când în când să evadeze din Penitenciarul Codlea chiar şi pentru o zi. Pentru acest lucru este nevoie de cunoştinţe de legislaţie şi câteva proceduri legale. Nici unul nu comite însă nici o infracţiune. Plimbările sunt valabile o singură zi şi ţin doar câteva ore, cât durează drumul de la Penitenciarul Codlea la Tribunalul sau Judecătoria Braşov. Procedura este relativ simplă. Deţinuţii înaintează către instanţe o plângere sau o cerere, în funcţie de caz, în care solicită reanalizarea propriului dosar, rejudecarea, o pedeapsă mai mică sau pur şi simplu o aberaţie imposibil de realizat din punct de vedere legal. De regulă, în momentul în care ajung în faţa judecătorului deţinuţii îşi anunţă avocaţii numiţi din oficiu că renunţă la cererea formulată. Oricum scopul a fost atins. O zi departe de celulă şi de colegii de carceră.

Una dintre scuzele folosite de către deţinuţi este persecuţia în penitenciar. Agresiunile fizice sau cele psihice sunt folosite ca pretext dese ori de către încarceraţi. Ajunşi în faţa judecătorului, după ce în prealabil au depus o plângere, deţinuţii încearcă că convingă instanţa cu foarte puţine argumente că trebuie să fie protejaţi. În astfel de cazuri, în boxa acuzaţilor ajunge atât victima cât şi agresorul…

De regulă, discuţia în instanţă se derulează după scenariul prezentat la inceput. Este vorba despre o stenogramă de şedinţă care, cu puţine variaţii, se aude în multe cazuri similare.

Inculpatul victimă: „Doamna judecător, am fost agresat la închisoare. Un alt coleg m-a ameninţat”.
Judecător: „În ce fel va ameninţat”?
Inculpatul victimă: „A spus că îmi arată el mie”.
Judecător: „V-a şi lovit?”
Inculpatul victimă: „Da, dar nu se văd urme…”
Judecător: „Şi în ce fel aţi mai fost agresat?”.
Inculpatul victimă: „Doar atât… Altceva nu mi-a mai făcut”.
Ulterior a fost luat la întrebări şi presupusul agresor.
Judecător: „Cum comentaţi acuzaţiile? Este adevărat ce spune inculpatul?”
Inculpatul agresor: „Eu nu l-am bătut. Totul este doar o minciună…”

Şi interogatoriul se opreşte aici. Inculpatul victimă cere doar să se facă dreptate, dar ştie că de fapt nu se va întâmpla nimic. Scopul a fost atins… O zi departe de carceră şi de colegii de celulă.

Deţinuţii mai încearcă să determine instanţele de judecată că au primit pedepse prea mari sau că au fost comise unele erori de procedură. După lege, toate cererile deţinuţilor trebuie analizate.

Un alt deţinut a solicitat unei instanţe de judecată ca pedeapsa să îi fie micşorată, iar apoi în interval de câteva minute s-a răzgândit şi a cerut ca pedepsele pe care le avea în mai multe dosare să fie contopite, după care deţinutul a început să zâmbească şi a spus că nu mai ştie ce doreşte. Nici avocatul numit din oficiu nu a putut să înţeleagă foarte bine care este cerinţa inculpatului, astfel că cererea a fost retrasă.

Acestea sunt doar o mică parte din micile trucuri pe care inculpaţii le folosesc pentru a scăpa chiar şi pentru o zi de închisoare.

Autor : Mirela LEONTE, Amos News