Propuneri de lectură pentru un week-end ploios…

Simion, Victor.”Imagini, legende, simboluri. Reprezentări zoomorfe în arta medievală românească.” Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 2000.

O carte despre animale care nu este nici carte de poveşti, nici de fabule, nici carte pentru colorat, dar nici tratat de zoologie, ci, poate câte un pic din fiecare; iată un lucru mai puţin obişnuit, care poate să intrige.

Dar, probabil că autorul speră că, după parcurgerea acestei cărţi, conţinutul paginilor ei să justifice opţiunea pentru o temă atât de (aparent) eterogenă, dar de o nebănuită încărcătură de sensuri, în care legenda şi imaginea se află într-un dialog permanent, viu, încărcat uneori de savoare sau de profunde semnificaţii umane, în care omul caută, se reflectă, se raportează la lumea din care face parte sau pur şi simplu se amuză.

În această carte despre animale desenate, pictate sau modelate în diverse tehnici, regăsim într-un tot, aparent insolit, şi poveşti şi imagini colorate care ne duc cu gândul la faptul că primele noastre noţiuni abstracte referitoare la valorile etice şi morale, la ceea ce înseamnă să fii bun sau rău, primele noastre modele de comportament, le dobândim tot cu ajutorul unor exemple luate din viaţa animalelor.

Victor Simion reuşeşte să descifreze geneza, să urmărească migraţia, să identifice problematica, apoi să schiţeze universul de semnificaţii ale câtorva dintre cele mai răspândite imagini zoomorfe care au populat Evul Mediu românesc şi european pe parcursul mai multor secole de civilizaţie. Şi o face cu prudenţă, deoarece simte că este un explorator al vieţii artistice româneşti care îşi asumă riscul să pornească pe un teren cvasinecunoscut, cu poteci jalonate deseori doar de ipoteze.

S-a spus – una dintre ipoteze – că pentru credinciosul care vine la biserică, pentru omul de rând, imaginile pe care i le oferă acest spaţiu sacru au valoarea adevărurilor biblice. Sunt adevărurile fundamentale ale moralei creştine, sunt o reailtate în care el crede şi din care îşi extrage mesajele pe care i le transmit toate acele elemente constitutive ale imaginii în care se regăsesc –nu de puţine ori- şi reprezentări zoomorfe ale căror sensuri şi semnificaţii Victor Simion încearcă să le descifreze în această lucrare. Trebuie să subliniem inspiraţia pentru ilustrarea coperţii cu cu un detaliu din Judecata de apoi de la Voroneţ.
Sigur este doar că imagistica animalieră a Evului Mediu se justifică în repertoriul decorativ al artelor din această perioadă, mai ales prin semnificaţii moralizatoare, prin valoarea lor de parabolă, prin sensurile colaterale pe care zugravul, cioplitorul în lemn sau în piatră, miniaturistul, brodeurul sau argintarul le conferă.

Această carte ne poate conduce pe căile unei mai fidele înţelegeri a raportului dintre om şi natură – dominat de ea, echivalentul ei sau dominând-o – în funcţie de gradul său de cunoaştere şi, de asemenea, ne poate ajuta să aflăm care era imaginea despre lume a omului aflat pe o anume treaptă de dezvoltare socio-spirituală.

Lucrarea reuşeşte să contureze o imagine de ansamblu despre rostul, semnificaţia, funcţia şi valoarea unui grup aparte de reprezentări artistice, despre care la noi s-a scris foarte puţin şi numai accidental.

Programul festivalului Zilele Bacaului