Pictorul şi graficianul ION PACEA – 10 ani de la moarte

Ion Pacea (1924 – 1999), macedonean de origine, s-a născut în 1924 la Horopani, Macedonia, dar a studiat la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din Bucureşti (1946 – 1951) cu pictorii Camil Ressu, Jean Alexandru Steriadi si Alexandru Ciucurencu şi şi-a desfăşurat activitatea în Bucureşti.

Adept al fovismului, Ion Pacea face parte din tinerii artişti care au crescut în jurul lui Alexandru Ciucurencu. Lucrările sale realizate în ulei sau guaşă acoperă o gamă largă a temelor plasticii tradiţionale (peisaj, natura statică, compoziţie), cât şi în zona picturii abstracte. Domeniul său de maxim interes a fost însă natura statică care, la prima vedere, aminteşte pe Matisse, cel care definea compoziţia ca pe „o artă de a aranja într-un mod decorativ diversele elemente ce se află la îndemâna pictorului pentru ca acesta să-şi exprime sentimentele”.

Privind tablourile lui Ion Pacea, poţi uşor gândi că este un poet al culorii, întrucât aceste culori sunt încărcate de înţelesurile gândurilor şi ale sentimentelor artistului. Este un flux cromatic care nu se supune unor legi ale armoniei, ci unor principii afective pe care artistul a avut forţa să le impună într-o operă devenită, tocmai din această cauză, interesantă.

Peisajele sale sunt de o admirabilă simplitate. Guaşa pe care pictorul o preferă în arta sa pentru descrierea priveliştilor, conferă tablourilor o anumită senzaţie de prospeţime şi o claritate deosebită a planurilor. Economia mijloacelor, caracteristică încă de la începutul carierei sale, ca o virtute esenţială, nu te duce cu gândul la un laconism al limbajului, ci la o subliniere a capacităţii expresive a culorii, ale cărei valori se asociază şi se susţin în armonii deosebite.

Dan Grigorescu, cel care s-a aplecat cu atâta pasiune şi erudiţie asupra operei pictorului ,de la a cărui moarte se implinesc, pe 13 august, 10 ani, spunea: „Modelele lui Pacea, fie ele flori, păsări, fluturi, ţărmuri de mare, sau acele ţărănci de o aspră nobleţe,nu sunt simpli figuranţi ai unei scene organizate cu o ştiinţă certă a proporţiilor şi a ritmurilor cromatice. Ele sunt însăşi tema picturii lui. Cred că se greşeşte când tablourile sale sunt judecate numai ca orchestraţii savante ale culorii, expresii ale unei netăgăduite bucurii de a descoperi lumea formelor cromatice. Pictura lui e o artă cu subiect şi cel care determină construcţia compoziţională, edificiul de culori, e modelul, crâmpeiul de natură ales deliberat şi figurat, apoi, perfect lizibil, de artist”.

Aceste doar câteva gânduri şi idei despre cel care a fost pictorul şi graficianul Ion Pacea (distins cu premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române în 1963, cu Premiul pentru pictură în 1965 şi Marele Premiu al UAP 1967, membru de onoare al Academiei Române) şi care în deceniul ’50-’60 a rezistat stilului realismului socialist, dezvoltând un stil propriu, au fost puse într-un panou comemorativ, intitulat „Natură statică”, la Secţia de Artă a Bibliotecii Judeţene „C. Sturdza” Bacău.

Ana Chiscop,

Secţia de Artă