Panorama editorialelor din 8 februarie

, vezi Doamne, care considera nejustificata şi contraproductiva majorarea taxelor vamale la carnea de porc. De la bun inceput, e de semnalat improprietatea denumirii acestei organizatii care, corect, ar fi trebuit sa-si zica ‘Asociatia Importatorilor prin Zone Libere şi Aranjamente Guvernamentale’, mânarite în folosul lor de fostele guvernari, în dauna productiei interne, care a ajuns la nici 20 la suta faţă de ce era în urma cu 15 ani. Dar nu este de ajuns. Echipa Minea-Visan, care semneaza pamfletul platit, vrea sa lichideze şi ultimul porc crescut în România, laudându-se ca pâna acum, datorita lor, ponderea importului în total piata la cererea de porc a crescut la 69 la suta! Foarte adevarat şi foarte rau, cum la fel de adevarat şi de rau este ca ponderea produselor alimentare importate în hrana românului a ajuns tot pe la nivelul acestui procent catastrofal, cu efecte dintre cele mai dezastruoase: deficitul comercial insuportabil, distrugerea zootehniei, transformarea ogoarelor din România în pârloaga şi intoarcerea agriculturii inapoi cu o suta de ani (cum recunostea pâna şi Ion Iliescu, foarte recent), în vreme ce taranii care nu mai au ce face cu porumbul il pun pe foc, ca tot a ajuns sa coste de nu stiu câte ori mai putin decât lemnele.

Starea de inerţie (Ziarul financiar – Adrian Vasilescu)

O problemă spinoasă pe agenda anului 2006: salariul. Media lunară, de 200 de euro, ne coboară cu mult sub cotele atinse în ţările care, în UE, au cele mai mici venituri. Totodată, FMI ne-a reamintit încă o dată, ieri, că la noi creşterile salariale nu sunt susţinute de performanţe economice. Într-adevăr, ne poticnim la interferenţa centrilor nervoşi ai progresului: productivitate, calitate, eficienţă. Cât timp economia noastră nu va scăpa din această capcană, creşterile de PIB nu vor aduce sporuri salariale.

Spinul îndoielii şi temelia libertăţii (Bursa – Cornel Codiţă)

Nu de imaginea reprezentată a Profetului au fost indignaţi imamii militantismului anti-cruciat. Ei s-au speriat de moarte, de posibilitatea ca cineva să interfere cu PUTEREA şi autoritatea lor discreţionară faţă de supuşi. De altfel, ridicolul argumentaţiei de care se folosesc nu este întrecut decât de ridicolul celor care-i iau în serios: Dacă în tradiţia şi credinţa islamică este total şi complet interzisă reprezentarea Profetului, atunci înseamnă că nimeni nu ştie cum arată. Nici o autoritate religioasă nu poate pretinde că ar fi întrezărit în caricaturile glumeţilor danezi chipul Profetului. Dacă ei nu ştiu cum arată Profetul, cum ar putea să ştie nişte bieţi caricaturişti danezi?!! Confruntarea nu are nimic de a face cu războiul civilizaţiilor, ci cu Puterea! Puterea ca formă de control absolută asupra celorlalţi, oricine ar fi ei, supuşi sau duşmani, fideli ai dreptei credinţe sau infideli, cetăţeni ai noştri sau străini.

Eterna suferinţă trecătoare… (7 plus)

A conştientiza nepermanenţa stărilor şi a situaţiilor pe care le catalogăm în mod absurd ca fiind adevărul întregii noastre fiinţe înseamnă a face un pas uriaş către vindecare psihologică şi înţelepciune. Permite-i suferinţei să treacă şi poţi face aceasta amintindu-ţi că ea nu este decât zvâcnetul unei clipe într-o multitudine de clipe ale vieţii tale. Şi, în această mare de clipe, tu cunoşti iubirea, plăcerea, mângâierea, bucuria, creativitatea, lumina şi întunericul, la fel ca oricare altă fiinţă. Nu mai minţi şi nu te mai minţi, ca să guşti aceste clipe prin puterea acceptării şi să capeţi apoi puterea de a înţelege că toate acestea sunt creaţii ale iubirii. Omul din tine n-ar putea înţelege că trăieşte fără a experimenta trăirile omeneşti, care – prin fracţiunea lor de existenţă, pătrund în eternitate. Ele sunt adevărate în eternitatea momentului prezent, dar trecătoare pentru următorul tău moment. Lasă durerea să treacă şi bucuria să-i urmeze, după cum le este menirea şi – în acest fel – îi permiţi vieţii să strălucească.

Autor : Alic MÎRZA, Amos News