Panorama editorialelor din 6 februarie

Maidanul Europei (Libertatea – Cristian Stancu)

In dorinta noastra de a fi recunoscuti europeni ne place sa ne imbatam cu apa chiora şi sa vindem povesti de genul popor destept şi muncitor, oportunitati fantastice de investitii, frumuseti nebanuite ale naturii… Şi lista poate continua. De fapt, în realitatea pe care vrem s-o bagam sub pres Romania e tara care în 15 ani n-a construit nici macar o suta de kilometri de autostrada, e tara prin ale carei parcari coltii maidanezilor ranjesc de sub jeep-uri de zeci de mii de euro, e tara în care interlopii şi teparii devin peste noapte respectabili oameni de afaceri, iar frumusetile naturii au disparut ingropate sub muntii de gunoaie.

Crâmpeie de Istorie (Cronica română – Victor Niţelea)

(…) alternativa la aceea ca romanii sa-si apere legal şi democratic drepturile nu e numai ca aceste drepturi sa nu fie aparate. Mai este şi aceea, tot de nedorit, ca ele sa fie aparate nelegal şi nedemocratic. Cine poate garanta ca în fata acestor ofense la demnitatea naţionala, care prin ne-pedeapsa se vor repeta, nu vom asista candva la aparitia unor organizatii de ‘vigilantes”, de cetateni-justitiari, de oameni care iau legea în propriile maini? şi care se apuca sa impuste diplomati americani, soldati americani, cetateni americani, de cate ori ii prind, pana la extradarea ucigasului lui Teo Peter? Se poate conta la nesfarsit pe faptul ca mamaliga nu face explozie? Au mai fost doi care credeau ca mamaliga nu face explozie! şi au crezut-o pana la sfarsit! La Targoviste!

Dreptul la caricatură (Bursa – Cristian Pârvulescu)

In Romania scandalul caricaturilor aminteste de excesele antiintelectuale şi antioccidentale orchestrate de FSN în 1990. În Europa, şi astfel de contexte sunt proba valorilor impartasite, nici caricatura, nici critica, nici libertatea de expresie nu vor inceta. Cenzura şi autocenzura, oricare ar fi argumentele, nu pot fi justificate. Şi, cita vreme Curtea Europeana a Drepturilor Omului, prin mai multe sentinte, a interpretat articolul 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului în sensul dreptului de a publica orice informatie, chiar daca acestea socheaza, contrariaza sau trezeste ostilitatea statelor sau a unei parti a populatiei, dreptul la caricatura mai poate fi exersat.

O lume de caricatură (Adevărul – Marius Vasileanu)

Poate cea mai grea încercare este pentru mass-media. Vocaţia libertăţii totale de expresie este contrazisă de asemenea situaţii… Ce face un ziarist în condiţii de război? Evident, cu sau fără voie, va trebui să relateze numai anumite faţete. Cel care are de înţeles, înţelege oricum, indiferent de ceea ce află graţie media. Condiţia ziaristului implică responsabilitate şi detaşare. Adică puterea de a surâde şi a lăsa de la el acolo unde situaţia o cere. În această lume de caricatură nu este vorba numai despre un război între două tabere: Occident versus Orient, ori între mentalităţi ataşate de valorile spirituale şi cele adepte ale modernismului abulic. Ci este şi un război, mult mai grav, între oamenii înţelepţi, toleranţi, generoşi şi cei cărora aceste calităţi le lipsesc, transfomate fiind în ambiţie personală, aroganţă şi prostie. Pentru unii, râsul este medicament, pentru alţii otravă.

Desenul unui conflict (Evenimentul zilei – Ioana Lupea)

Efectul publicarii caricaturilor a depasit orice asteptari, fiind simptomul unei grave crize de comunicare intre Islam şi Occident, civilizatii cu fundamente şi principii diferite, în care nicio parte nu mai este dispusa sa o inteleaga / tolereze pe cealalta. Aceasta ruptura exista în interiorul fiecarui stat în care traieste o comunitate musulmana, inclusiv în Romania dupa criza ostaticilor, iar media poate fi tentata usor sa actioneze nu ca un spatiu al comunicarii interculturale, ci al disensiunilor.