Panorama editorialelor din 2 februarie

Din conţinutul principalelor editoriale apărute în ediţia de joi, 2 februarie, a cotidianelor centrale:

De ce tace preşedintele? (Argeş Expres – Octavian Andronic)

Dintr-o dată, preşedintele se ridică deasupra lucrurilor lumeşti şi din turnul său de fildeş cotrocean aruncă săgeţi otrăvite spre fostul mare frate de la Răsărit sau îi dăscăleşte pe diplomaţi să lase baltă diplomaţia şi să procedeze ca el, pe principiul ‘ce e-n guşă, şi-n căpuşă’. Nici măcar tema care i-a fost atât de dragă şi care l-a făcut ca aproape să se înfrăţească cu Brigitte Bardot nu-l scoate din muţenie: tragedia niponului, mort pe altarul prieteniei româno-japoneze, şi drama maidanezilor în pericol de eutanasiere pe motiv de pericol public.

Băsescu bate toba (Adevărul – Mircea Marian)

Ca şef al statului într-o republică semiprezidenţială, el are acum la îndemână instrumente mult mai eficiente decât lansarea unor simple avertismente. La începutul lui 2005, CSAT a stabilit că un vector de ameninţare la adresa securităţii naţionale este ‘proasta guvernare, în care un element important este nivelul de corupţie al instituţiilor statului’. Băsescu, care conduce CSAT, şi-a creat astfel un instrument prin care ar putea interveni, mai ales că această instituţie emite hotărâri care sunt obligatorii pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice la care se referă. Preşedintele României a preferat însă ceea ce chiar el numea ‘showurile mediatice’, chiar dacă aceia care le difuzează sunt, potrivit lui Băsescu, ‘dominaţi’ de grupurile de interese. Şeful statului are astfel grijă să-i amestece în mocirla corupţiei pe toţi criticii săi, lăsând complet exclusă posibilitatea ca vreo persoană de bună-credinţă să pomenească de grupurile de interese din jurul Preşedinţiei.

Melancolii de Cotroceni (Jurnalul naţional – Ion Cristoiu)

În interviul acordat ziarului Adevărul din 13 iunie 2005, domnia sa vorbea de ‘un sistem economic partial mafiotizat, care are control pe importante mijloace media şi influenteaza populatia, dar şi institutii, prin declansarea unor campanii destinate sa le sustina interesele’. Au trecut de atunci noua luni. Noua luni mari şi late. Timp în care, asa cum s-ar desprinde din discursul de la Bilantul MAI, grupurile cu pricina nu numai ca n-au dat inapoi, dar mai mult, dacă ar fi sa-l credem pe Traian Băsescu, au inceput sa atace şi institutiile statului. Timp în care şef al statului n-a fost nimeni altcineva decât Traian Băsescu. Dacă realitatea dezvaluita de preşedinte e adevarata, avem serioase temeiuri sa ne întrebam: ce a făcut Traian Băsescu din iunie 2005 până acum impotriva acestor grupari mafiote? Nu de alta, dar, din cate se stie, romanii au ales în fruntea tarii nu un filozof melancolic, ci un preşedinte responsabil!

Care grupuri, dom’le? (Cotidianul – Liviu Avram)

Ieşirile acestea periodice ale preşedintelui pot fi privite insa şi din alta perspectiva. Sa le luam pe cele aflate la extremitati. Discursul din august al preşedintelui a survenit la scurt timp dupa ce Tăriceanu renuntase sa mai faca anticipate şi viza grupurile de interese care roiesc în jurul Guvernului. A parut o vendeta, una soft, totusi. Nici declaratia de ieri a preşedintelui nu survine într-un context politic tocmai limpede. PD a iesit neanuntat şi a fixat peste sase luni casatoria cu PNL, fără sa anunte insa şi mireasa, care mireasa a inceput sa se bilbiie de asa propunere. Emil Boc a iesit din no comment-ul tradiţional, a taxat intentia aceluiasi Tăriceanu de a strecura în lege obligativitatea procurorului general de a-l informa pe premier cind vreun ministru are probleme penale. Discursul preşedintelui, care vizeaza din nou Guvernul, mai exact aripa sa liberala şi conservatoare, ar putea fi privit şi ca un sprijin pe care acesta il ofera PD-ului în miscarile viitoare ale partidului din care provine.

Codeala liberală (Realitatea românească – Gabriel Năstase)

Mana intinsa de PD, cu fermitatea unor termene riguroase pentru limpezirea deosebirilor de vederi şi construirea unei puternice formatiuni de dreapta în Romania, ar trebui tratata de liberali cu mai multa consideratie. Codeala liberala de azi nu seamana deloc cu ferma scurtare de coada ceruta mai an.

Fuziunea D.A. începe cu ‘Nu prea’ (Gândul – Adrian Ursu)

Călin Popescu Tăriceanu, preşedinte PNL, 10 ianuarie 2006: Un an, un an şi jumătate e un termen rezonabil pentru fuziunea PNL – PD. Noul partid trebuie să aibă o componentă liberală puternică. Emil Boc, preşedinte PD, 31 ianuarie 2006: Congres de fuziune PNL – PD, pe 15 iulie 2006. Noul partid va fi unul de centru-dreapta şi, obligatoriu, trebuie să se îndrepte spre curentul popular. Dacă cineva ar încerca să vizualizeze liniile directoare ale fuziunii liberalo-democrate după cum le trasează fiecare partid, ar trebui să folosească tehnica umbrelor chinezeşti pentru a le suprapune.

Noua ofensivă (Bursa – Cristian Pârvulescu)

Dificultatile doctrinare nu constau doar în afilierea actuala a celor doua partide. Nici dificultatile practice şi organizatorice nu pot fi neglijate. Cultura organizaţionala a celor doua partide este diferita, iar dacă în 2004 PD nu putea concepe o dizolvare rapida, chiar şi într-un nou partid, a filialelor sale, acum PNL se gaseste în aceeasi situatie. Nici caracterul improvizat al fuziunii nu poate fi eludat. Argumentele principiale lipsesc, iar cele politice sunt circumstantiale. Iar un eventual esec, în conditiile în care PSD se va restabili incet, ar favoriza votul de protest care va puncta în favoarea naţionalistilor şi extremistilor. Justificarea electorala nu este nici ea suficienta. Succesul în alegeri nu poate fi un scop în sine, ci o conditie pentru realizarea unor valori şi a obiectivelor derivate din acestea. Dar pentru PNL tactica temporizarii, adoptata în alte episoade ale serialului fuziunii, nu mai poate funcţiona. Varianta contopirii graduale a celor doua organizatii, mult mai realista, nu pare sa mai fie de actualitate. Ofensiva de primavara a preşedintelui nu este doar o reactie la varianta reformei instituţionale lansate de liberali la mijlocul lunii ianuarie. în joc este de fapt un proiect de restructurare radicala a spatiului politic. Ramin încă neclare principiile în numele carora se propune o noua constructie politica şi instituţionala, şi forma acesteia.

…Şi Mircea Geoană? (Evenimentul zilei – Ovidiu Nahoi)

(…) afacerea cu terenul vine sa arunce niste semne de întrebare asupra liderului PSD care tocmai anunta, în interviul acordat ‘Evenimentului zilei’, ca accesul la funcţiile de conducere în partid va fi conditionat de o conduita ireprosabila. Nu numai Mircea Geoană se afla acum într-o situatie delicata, ci intregul partid. Iar liderul sau se afla acum într-un moment de rascruce. El trebuie sa faca un efort urias pentru a-si pastra credibilitatea publica şi autoritatea în sanul propriului partid. Are nevoie sa reuseasca, pentru ca altfel reforma pe care o propune în PSD se va duce pe apa sambetei şi intreg echilibrul politic al României ar putea avea de suferit.
In ce ne priveste, îi dorim succes.

În sesiune (Curentul – Tia Şerbănescu)

A inceput sesiunea parlamentara, pe care principalele partide aflate în confruntare legislativa la diverse Parchete au pregatit-o la munte: PSD la Poiana Brasov iar PNL, la Sinaia. Strategia PSD este sa-l sustina pe dl Năstase la Camera, până când matusa Tamara îi va desparti iar strategia PNL ar fi sa-l lase pe dl Năstase în plata propriilor colegi fiindca tot nu are puterea sa-l schimbe.

Un cerc cu adevarat vicios. Din care toţi ies vinovaţi (Ziua – Sorin Roşca Stănescu)

Daca instantele, în capul carora sunt aruncate toate laturile, cad în capcana şi, incercând sa arate ca îşi aduc contributia la diminuarea coruptiei, dau sentinte nelegale sau netemeinice, atunci se ajunge la CEDO. Unde statul roman pierde procese în serie. Pentru care, în final, tot Executivul va fi gasit vinovat. Şi atunci nu cumva ar trebui fixata mai inteligent linia de demarcatie dintre aceste puteri în stat? şi puntile de legatura dintre ele? Fără a insista asupra puterii legislative, cred ca acesteia îi revine rolul principal în crearea unor norme corecte de interpretare a Constitutiei.

Profanarea unui mormânt (Libertatea – Petru Calapodescu)

Verdictul juratilor militari americani în procesul puscasului marin care l-a ucis pe Teo Peter inseamna profanarea mormantului unui om care s-a aflat într-un taxi în calea jeep-ului unui curvar betiv. Pentru care uniforma şi imunitatea asigurate de apartenenta la un stat puternic erau suficiente – şi iata ca asa a şi fost – ca sa-si permita strivirea unui bastinas dintr-o tara cu spinarea covrig.

Cu maidanezii în Europa (România liberă – Bogdan Ficeac)

Este adevarat ca s-au petrecut nenumarate acte de cruzime fata de animale, dar şi pentru asta exista legi în baza carora faptuitorii pot fi pedepsiti. Numai ca legea nu se aplica, preferandu-se clampaneala la televizor, cu aceleasi întrebări retorice, la care se dau raspunsuri retorice, cu SMS-uri pro şi contra, cu sondaje de opinie. Cel mai trist e sa vezi cum autoritatile locale lanseaza tot felul de declaratii aberante în loc sa controleze la sange care a fost şi este destinatia zecilor de miliarde pentru ‘maidanezi’. Intre timp, situatia se inrautateste de la o zi la alta. Şi pentru oameni, şi pentru caini.

Nemulţumiţii şi mulţumiţii autohtoni (Azi – Valentin Stănilă)

Deşi nemulţumirile se manifestă ‘pe toată linia’ activităţii guvernului, când vine vorba despre intenţiile de vot, Alianţa D.A. Şi, pe un plan mai larg, actuala coaliţie la Putere întruneşte numărul cel mai mare de opţiuni. Prea puţini concetăţeni fac legătura dintre guvern şi fomaţiunile politice care-l formează. Pe timpul guvenării PSD, lucrurile stăteau invers. Partidul era confundat cu Executivul. Ceea ce se întâmplă acum merită un studiu special al politologilor, sociologilor, psihologilor. În ceea ce ne priveşte pe noi, gazetarii, nu putem să nu remarcăm ciudăţenia. Aşa că se cuvine să ne exprimăm propria nemulţumire faţă de modul insuficient de concludent în care se concep şi se realizează multe sondaje de opinie. Este nu numai dreptul, ci şi obligaţia noastră s-o spunem.

Veştile bune trec neobservate (Ziarul financiar – Sebastian Vlădescu)

Bugetul din acest an a fost creat pe baza actualului Cod fiscal care spune ce taxe şi impozite trebuie să plătească atât un mic chioşc de lângă bloc, cât şi un mare lanţ de supermagazine. Taxele principale: TVA, cota unică şi CAS nu se modifică în acest an, ultima dintre acestea chiar diminuându-se. Construcţia bugetului de stat pentru acest an nu necesită majorări de taxe şi impozite. Bugetul este construit pornind de la ipoteza continuării procesului de creştere economică sustenabilă şi continuarea dezinflaţiei. Economia românească merge către o direcţie bună, aşa cum remarcă majoritatea instituţiilor financiare internaţionale. Parametrii economici pentru acest an – creştere economică 6%, inflaţie de 5,5% şi deficitul bugetar de 0,5% – pot fi atinşi pentru că Guvernul are în vedere promovarea unor politici macroeconomice consistente şi coerente cu obiectivele macroeconomice şi bugetare propuse.

Încercări de aplauze cu o singură palmă (Cronica română – George Cuşnarencu)

(…) ceea ce nu vede UE, adică faptul ca într-un conflict trebuie sa faci apel la ambii oponenti pentru continuarea negocierilor şi neescaladarea violentei, şi nu doar la unul, vad altii. ‘Rusia spera ca noul legislativ palestinian va aduce o contributie majora la rezolvarea problemelor sociale şi economice ce nu suporta amanare, la intarirea legalitatii în teritoriile palestiniene, la consolidarea tendintelor pozitive în relatiile cu Israelul’, se spune într-un comunicat al Ministerului rus de Externe. ‘O asemenea evolutie, concomitent cu o deschidere în aceeasi directie din partea statului evreu, va contribui la realizarea ‘Foii de parcurs’, planul de pace internaţional care are ca scop crearea unui stat palestinian viabil, suveran şi democratic, care sa coexiste pasnic şi în conditii de securitate cu Israelul’. Fără acest accent firesc, de a cere din partea ambilor ‘impricinati’ într-un conflict sa conlucreze, restul incercarilor ‘diplomatice’, de pe picior de razboi, nu seamana decât cu incercarea disperata a unui ins de a aplauda cu o singura palma.

În lume-i chipul minţii noastre! (7 plus)

Suferinţa este extrasă din lupta cu sine şi este un efect al neînţelegerii procesului de reflecţie, ca lege fundamentală a vieţii. Astfel, pe oricine am judeca, ne judecăm pe noi înşine. Pe oricine am fi supăraţi, suntem supăraţi pe noi înşine. Şi ne stropşim în continuare la chipul mental pe care lumea ni-l întoarce prin atitudini, comportamente şi fapte, iar în această atitudine se ascunde inconştienţa copilului care nu a înţeles că el este figura din oglindă. De aceea s-a spus: schimbă-te pe tine şi vei schimba lumea sau cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte lumea. Momentul în care ne recunoaştem în oglindă este şi momentul în care devenim conştienţi de noi înşine şi capabili să privim cu dragoste oglinda sau lumea care ne reflectă.

Autor : Alic MÎRZA, Amos News