Panorama editorialelor din 2 februarie
Fuziunea D.A. începe cu ‘Nu prea’ (Gândul – Adrian Ursu)
Călin Popescu Tăriceanu, preşedinte PNL, 10 ianuarie 2006: Un an, un an şi jumătate e un termen rezonabil pentru fuziunea PNL – PD. Noul partid trebuie să aibă o componentă liberală puternică. Emil Boc, preşedinte PD, 31 ianuarie 2006: Congres de fuziune PNL – PD, pe 15 iulie 2006. Noul partid va fi unul de centru-dreapta şi, obligatoriu, trebuie să se îndrepte spre curentul popular. Dacă cineva ar încerca să vizualizeze liniile directoare ale fuziunii liberalo-democrate după cum le trasează fiecare partid, ar trebui să folosească tehnica umbrelor chinezeşti pentru a le suprapune.
Noua ofensivă (Bursa – Cristian Pârvulescu)
Dificultatile doctrinare nu constau doar în afilierea actuala a celor doua partide. Nici dificultatile practice şi organizatorice nu pot fi neglijate. Cultura organizaţionala a celor doua partide este diferita, iar dacă în 2004 PD nu putea concepe o dizolvare rapida, chiar şi într-un nou partid, a filialelor sale, acum PNL se gaseste în aceeasi situatie. Nici caracterul improvizat al fuziunii nu poate fi eludat. Argumentele principiale lipsesc, iar cele politice sunt circumstantiale. Iar un eventual esec, în conditiile în care PSD se va restabili incet, ar favoriza votul de protest care va puncta în favoarea naţionalistilor şi extremistilor. Justificarea electorala nu este nici ea suficienta. Succesul în alegeri nu poate fi un scop în sine, ci o conditie pentru realizarea unor valori şi a obiectivelor derivate din acestea. Dar pentru PNL tactica temporizarii, adoptata în alte episoade ale serialului fuziunii, nu mai poate funcţiona. Varianta contopirii graduale a celor doua organizatii, mult mai realista, nu pare sa mai fie de actualitate. Ofensiva de primavara a preşedintelui nu este doar o reactie la varianta reformei instituţionale lansate de liberali la mijlocul lunii ianuarie. în joc este de fapt un proiect de restructurare radicala a spatiului politic. Ramin încă neclare principiile în numele carora se propune o noua constructie politica şi instituţionala, şi forma acesteia.
…Şi Mircea Geoană? (Evenimentul zilei – Ovidiu Nahoi)
(…) afacerea cu terenul vine sa arunce niste semne de întrebare asupra liderului PSD care tocmai anunta, în interviul acordat ‘Evenimentului zilei’, ca accesul la funcţiile de conducere în partid va fi conditionat de o conduita ireprosabila. Nu numai Mircea Geoană se afla acum într-o situatie delicata, ci intregul partid. Iar liderul sau se afla acum într-un moment de rascruce. El trebuie sa faca un efort urias pentru a-si pastra credibilitatea publica şi autoritatea în sanul propriului partid. Are nevoie sa reuseasca, pentru ca altfel reforma pe care o propune în PSD se va duce pe apa sambetei şi intreg echilibrul politic al României ar putea avea de suferit.
In ce ne priveste, îi dorim succes.
În sesiune (Curentul – Tia Şerbănescu)
A inceput sesiunea parlamentara, pe care principalele partide aflate în confruntare legislativa la diverse Parchete au pregatit-o la munte: PSD la Poiana Brasov iar PNL, la Sinaia. Strategia PSD este sa-l sustina pe dl Năstase la Camera, până când matusa Tamara îi va desparti iar strategia PNL ar fi sa-l lase pe dl Năstase în plata propriilor colegi fiindca tot nu are puterea sa-l schimbe.
Un cerc cu adevarat vicios. Din care toţi ies vinovaţi (Ziua – Sorin Roşca Stănescu)
Daca instantele, în capul carora sunt aruncate toate laturile, cad în capcana şi, incercând sa arate ca îşi aduc contributia la diminuarea coruptiei, dau sentinte nelegale sau netemeinice, atunci se ajunge la CEDO. Unde statul roman pierde procese în serie. Pentru care, în final, tot Executivul va fi gasit vinovat. Şi atunci nu cumva ar trebui fixata mai inteligent linia de demarcatie dintre aceste puteri în stat? şi puntile de legatura dintre ele? Fără a insista asupra puterii legislative, cred ca acesteia îi revine rolul principal în crearea unor norme corecte de interpretare a Constitutiei.