Panorama editorialelor din 13 februarie
Lumini şi umbre (Ziarul financiar – Dan Sultănescu)
Legitimitatea şi legalitatea pot convieţui câtă vreme nu intră în conflict. Într-o ţară democratică, a doua ar trebui să câştige oricând. În România, raportul de forţe pare însă inversat. Se poate ignora o decizie a justiţiei, dacă cel care o face are o legitimitate superioară acesteia (Băsescu nu este tras la răspundere când adoptă acest comportament, în timp ce Eugen Nicolăescu, într-o situaţie identică, este criticat tocmai de Băsescu). Dacă societatea românească va accepta să prefere legitimitatea în locul legalităţii (considerându-le criterii interşanjabile), atunci riscă să depindă de bunul plac al lui Traian Băsescu. Datorită prevalenţei imaginii, el a ajuns să aibă cea mai mare putere simbolică din România de astăzi. Aceasta poate fi oricând convertită în putere efectivă, aproape în orice domeniu de activitate. Depinde de el să folosească această putere pentru consolidarea democraţiei sau pentru consolidarea propriei puteri. Şedinţa CSAT şi consultările de la Controceni ar putea să ne lămurească în legătură cu acest aspect.
Cultul ‘datoriei’ (Bursa – Cristian Pârvulescu)
În România se traieste sub semnul datoriei. Poate şi din aceasta cauza dreptul este suspectat, limitat sau eludat. Datoria e sfinta: ea se plateste şi rasplateste. Iar politicienii sunt oameni cu simtul datoriei. Nici finantatorii din campanie, nici grupurile de afaceri dubioase, nici politicienii sacrificati pe altarul moralei, nici securistii deghizati în aparatori ai liberei intreprinderi şi democratiei nu vor ramine fara rasplata. Iar odiseea legislativa a DNA sau pachetul de legi privind siguranta naţionala sunt bune exemplificari ale acestui cult naţional. Sentimentul datoriei invinge orice, chiar şi legea, şi bunul simt.
Înghesuit de propria coaliţie (Adevărul – Mircea Marian)
Coaliţia aflată la guvernare devine, din ce în ce mai mult, o alianţă anti-Băsescu, doar în acest weekend şeful statului fiind atacat, mai mult sau mai puţin deschis, de liderul PC, Dan Voiculescu, de preşedintele UDMR, Marko Bela, şi de premierul Tăriceanu.
Uz şi abuz decizional (Azi – Valentin Stănilă)
Ca şi cum abuzul în utilizarea procedurii de angajare a răspunderii Guvernului nu este suficient în amintitele încercări, iată, s-a lansat ideea de a se recurge la el pentru nu mai puţin de 160 de modificări la legile privind Justiţia, adoptate anul trecut şi pentru Ordonanţa referitoare la transformarea PNA în DNA. În faţa acestor tentative nu putem să nu facem legătura cu tendinţele tot mai evidente de instituire a unui regim autoritarist (să-l numim doar aşa) manifestate, încă de la începutul mandatului său, de actualul şef al statului. O perseverenţă demnă de o cauză mai bună.
Mahomed propovăduia toleranţa (Realitatea românească – Corneliu Vlad)
Revolta a ajuns la proportii devastatoare mai ales datorita ‘amalgamului, nedrept şi ofensator, intre Islam şi terorism’, mesaj extras din imaginea profetului cu un turban în forma de bomba. ‘Ce inseamna asta?’ scrie un cititor al cotidianului ‘Le Monde’. ‘Ca Islamul este terorist? Ca peste o treime din planeta este terorista?’ Iar un alt cititor adauga: ‘Ca mesajul vehiculat de unele caricaturi este xenofob, este în afara oricarei indoieli. Dar este grav şi dramatic ca acest fapt sa serveasca drept pretext pentru o dezlantuire de deliruri fanatice, liberticide şi xenofobe’. Incercand sa explice aceste excese, o alta opinie remarca: ‘A-i agresa pe oameni în credinta lor inseamna a ataca ceea ce este esential pentru ei, ceea ce le da ratiunea de a trai şi de a muri. Nimic, absolut nimic, nu poate constitui o justificare’.
Vindecarea copilului interior (7 plus)
Tensiunile dintre părinţi, separarea lor, suferinţele şi lipsa lor de comuniune, de iubire şi de înţelegere se ţin după noi de-a lungul vieţii sub forma unui profund sentiment de vinovăţie sau a unuia de autovictimizare. De-a lungul vieţii proiectăm vinovăţia aceasta asupra relaţiilor cu copiii noştri sau a relaţiilor cu partenerii de viaţă, în încercarea disperată de a ne recupera copilul pierdut. Relaţiile apropiate trebuie examinate cu atenţia cuvenită unei teme de viaţă prezentă în existenţa oricărui om, indiferent dacă au fost acolo (în familie) traume de separare de tip despărţire, divorţ sau nu. Vindecarea copilului interior rămâne un pas decisiv pentru vindecarea copiilor noştri reali şi a relaţiilor cu partenerii de viaţă.
Autor : Alic MÎRZA, Amos News