Panorama editorialelor din 13 februarie

Jos Ziua Naţională şi Hora Unirii (Cotidianul – Traian Ungureanu)

Dupa votul de joi, Parlamentul s-a scufundat. Oligarhia a mers atit de departe, incit a incercat sa distruga, fara regrete, ultima aparenta de acord cu drepturile şi obligatiile unei societati libere. Cu un singur vot, ea a spus, fara ezitare, ca nu se supune Justiţiei şi ca va folosi toate institutiile democratice, incepind cu Parlamentul, pentru a-si apara colectia de privilegii şi numismatica, conturile în moneda noua, vinatorile, investitiile şi termopanele semnate. Odata cu aceasta pretentie aroganta, oligarhia a semnat, de capul ei mare şi pomadat, incetarea aspiratiei noastre europene. Caci, spre deosebire de multimea de rind, oligarhia va prospera, cu sau fara Uniunea Europeana. Daca oligarhii ramin în libertate sau trimit dupa gratii inlocuitori marunti, atunci Europa merita. Daca nu, nu o meritam. Ce va fi mai departe? Cel mai important lucru e recuperarea Parlamentului. Operatia atirna de viitoarele decizii ale preşedintelui Băsescu. El va refuza, mai mult ca sigur, promulgarea actului nebunesc din Senat. Retrimis Parlamentului, acest act ostil democratiei va fi indreptat, sub presiunea conjugata a persoanelor, organizatiilor şi statelor fidele democratiei romanesti. în camera de reanimare se va inregistra un puls minim şi viata parlamentara va fi salvata. Dimpotriva, daca Guvernul va accepta ideea generoasa şi inexacta a societatii civile şi va forta, peste capul Parlamentului, legea care salveaza DNA, pierderile vor fi incalculabile. Vom avea DNA, dar epava Parlamentului, surclasata de gestul de autoritate al Executivului, va fi data la topit.

Alianţa fazanilor (România liberă – Simona Popescu)

Daca Justiţia nu va reusi sa-si faca datoria pana la capat în privinta cazurilor de rasunet de care se ocupa acum, actualii invinuiti ar putea sa iasa chiar intariti din intregul scandal. Daca, de pilda, Adrian Năstase ar ajunge vreodata sa spuna ca a avut dreptate atunci cand a vorbit despre hartuire politica invocand ca a fost purificat printr-un proces pe care l-a castigat, sansele sale de a dobandi o credibilitate mult mai mare decat a avut vreodata ar spori considerabil…

Marele Licurici s-a descheiat din nou la prohab (Jurnalul naţional – Ion Cristoiu)

Joi, 9 februarie 2006. Senatul Romaniei voteaza impotriva Ordonantei de Urgenta prin care PNA se transforma în DNA. Momentul din Senat e o chestiune strict interna a Romaniei. Rezolvarea asa-zisei crize tine în exclusivitate de cetatenii acestei tari. Ai unei tari care, daca nu ne inselam cumva, nu se afla sub suzeranitatea cuiva la ora actuala. Şi cu toate acestea, joi, 9 februarie 2006, Ambasada SUA la Bucuresti remite presei un Comunicat în care Senatul Romaniei e pus cu genunchii pe coji de nuca. Incalificabil în stil şi continut, textul incalca nu numai demnitatea naţionala a romanilor, ci şi regulile cele mai elementare de conduita diplomatica. Sa fie vorba de inabilitatea noului ambasador american, domnul Nicholas Taubman, abia intrat pe taramul diplomatiei, dat fiind ca pana la numirea în România n-a stralucit în SUA decat ca membru al clientelei politice a preşedintelui Bush? Evident, nu.

Jocul cu focul (Curentul – Tia Şerbănescu)

Abia dupa ce UE şi ambasadele SUA şi Marii Britanii si-au exprimat ingrijorarea fata de ‘punctul critic’ în care a ajuns lupta impotriva coruptiei prin respingerea în Senat a ordonantei de infiintare şi investire a DNA cu competenta de a ancheta demnitari, partidele vinovate au inceput sa-si gaseasca tot felul de scuze. Principalul autor al punctului critic, coalitia a invocat sedinte de guvern şi intalniri internaţionale pentru a-si motiva absentele anuntand ca va sanctiona realizatorii autogolului.

Corul bocitoarelor democraţiei (Gândul – Adrian Ursu)

Dacă există cu adevărat voinţă şi competenţă pentru a duce la bun sfârşit cercetarea penală în dosare de corupţie, rebotezarea sau desfiinţarea PNA-DNA-urilor nu poate fi o piedică reală. E drept că eliminarea competenţelor instituţiei lui Morar de a-i ancheta pe parlamentari ar însemna o oarecare pierdere de vreme până când respectivele dosare sunt preluate de Parchetul lui Botoş. E însă destul de uşor ca, odată cu bibliorafturile cu documente să fie transferaţi la Parchetul Înaltei Curţi şi procurorii de la DNA care le-au instrumentat şi care, a doua zi, îşi pot relua anchetele sub altă siglă. Pentru că, dincolo de comenzi politice sau imixtiuni, diverse personaje cu funcţii mai înalte sau mai mici au de răspuns, simplu, la întrebări concrete: aţi luat mită, aţi făcut evaziune fiscală, aţi comis delicte de manipulare a pieţei bursiere? În clipa aceea, corul bocitoarelor democraţiei siluite nu va mai avea nici partitură nici auditoriu.

Se instalează statul poliţienesc? (Ziua – Sorin Roşca Stănescu)

Azi, cu siguranta, preşedintele Traian Băsescu va forta deschiderea unei partide finale. Daca ofiterii serviciilor secrete vor putea face anchete, interogatorii sau cum se aude, perchezitii, atunci vom putea trage linie anuntand ca în România Securitatea a renascut. Sub forma politiei politice. Pana la suprimarea unor drepturi nu va mai fi decat un pas. Şi doar doi pasi pana la punerea la zid a fruntasilor politici. La fel cum s-a procedat sub dictatura lui Carol, a maresalului Antonescu ori sub cea comunista. Daca se confirma acuzatiile lansate de Băsescu, Geoană şi Voiculescu, atunci urmeaza sa sarbatorim inchiderea unei paranteze istorice. A democratiei de tranzitie. Şi ne vom intreba daca mai indeplinim criteriul politic pentru aderarea la UE.