Panorama editorialelor din 9 martie

Din conţinutul principalelor editoriale apărute în ediţia de joi, 9 martie, a cotidianelor centrale:

Gramatica agramată (Adevărul – Eugen Chelemen)

Într-un sistem de învăţământ în care manualul e principala sursă de dobândire a cunoştinţelor, să vii să spui că e o cheltuială inutilă adaptarea cărţilor la noile norme gramaticale impuse de Academie, să nu te preocupi de conţinutul ştiinţific înseamnă o iresponsabilitate totală. Vom avea prima generaţie instruită dintr-o gramatică devenită agramată.

Majoritatea intereselor transpartinice (România liberă – Bogdan Ficeac)

Faptul ca votul din Camera nu a fost unul politic o demonstreaza chiar rezultatul sau. O indicatie politica ar fi insemnat ca majoritatea care, teoretic, conduce România sa voteze pozitiv cererea ministrului pe care ea insasi l-a trimis în fruntea Justiţiei. Numai ca majoritatea deputaţilor au votat negativ, ceea ce inseamna ca în Parlamentul Romaniei exista de fapt doua majoritati sau o majoritate ce fluctueaza în functie de interesele transpartinice şi personale ale alesilor. şi atunci nu are dreptate preşedintele când doreste alegeri anticipate pentru a termina cu ambiguitatile şi cu solutiile ‘imorale’? Cam are. Votul de alaltaieri nu a fost neaparat pentru sau impotriva lui Adrian Năstase. A fost un vot nu politic, ci de principiu: sunt sau nu alesii mai presus de alegatori? Ne-am fi asteptat sa se voteze covarsitor în favoarea principiului prevazut în Constituţie. A fost exact invers.

Cârpe (Curentul – Tia Şerbănescu)

Dupa ce Camera Deputaţilor a intrat în patrimoniul imobiliar al dlui Năstase, nefericitul proprietar si-a proclamat victoria asupra justiţiei: ‘este o victorie a deputaţilor care au aratat ca parlamentul nu este o carpa de sters pe jos’. Dimpotriva, e o carpa de sters pe sus. Sus-pusii si-au aratat astfel unitatea şi vitejia impotriva imixtiunii justiţiei în politica. Poezie clasica: Adrian se-ntoarse şi din Cornu-i suna, oastea sa zdrobita de prin vai se-aduna – si, oriunde s-ar afla, voteaza în favoarea sa.

Confuzia rolurilor (Bursa – Cristian Pârvulescu)

Asistam la o adevarata confuzie a rolurilor. Conflictul dintre instituţii a atins un nivel ridicat. Preşedintele şi Primul ministru nu par a comunica, Parlamentul se revolta impotriva DNA, majoritatea nu isi sprijina ministrul intr-o actiune semnificativa, partidele cenzureaza justiţia, magistratii vor sa atace un discurs al preşedintelui la Curtea Constituţionala, iar opinia publica constata ca strategia anticoruptie s-a impotmolit şi incearca sa impulsioneze reluarea ofensivei. Criza bate la usa, iar solutiile se lasa inca asteptate.

Recunosc, m-am înşelat! (Jurnalul naţional – Ion Cristoiu)

Miercuri, 8 martie, pe Forumul editorialului meu a fost postat urmatorul mesaj, iscalit Mihai 2: ‘Ora 14:07. în urma cu 7 minute Adrian Năstase a facut praf şi pulbere iluziile lui Ion Cristoiu cum ca i-ar putea fi consilier privilegiat. Ex-premierul a anuntat ca nu accepta percheziţia! A indicat la misto ca ar fi dispus sa predea cu inventar DNA-ului obiectele despre care procurorii considera ca au fost dobandite ilicit. De asemenea, ar fi dispus sa accepte o expertizare «a elementelor de constructie», inclusiv intrarea în casa a expertului, nu şi a vreunui procuror (desi în lege scrie ca la expertizare au dreptul sa participe toate partile interesate). Domnule Cristoiu, sfatul dat de Dumneavoastra în articol era unul stralucit! Mi-a fost teama mai demult ca o sa-i sugerati lui Năstase sa faca aceasta miscare curajoasa sau ca Năstase insusi pregateste o astfel de lovitura de imagine sa accepte percheziţia dupa victoria din Camera. Ne-am inselat amandoi, totusi dumneavoastra mai mult. Eu zic ca v-ati facut destul datoria şi ca este momentul sa-l abandonati pe dobitoc. în fond n-o sa mergeti impreuna cu el şi cu doamna Dana la puscarie! Mai degraba separat!’ Autorul mesajului e, din cate se vede, cineva care ma dusmaneste. Imi pune în carca dorinta de a trece drept consilier privilegiat al lui Adrian Năstase. Mai mult, imi ureaza sa ajung la puscarie. Si, totusi, nu pot sa nu recunosc: are perfecta dreptate!

Un vot împotriva lui Tăriceanu! (Argeş Expres – Octavian Andronic)

O victorie, deci. A cui? A nimănui. Pentru că, anticipându-i consecinţele, primii care-i vor plăti preţul vor fi chiar colegii dlui Năstase. PSD-ul apare, în opinia publică, ca artizanul acestei deturnări de la sensul firesc al lucrurilor, care este acela că nimeni nu e mai presus de lege. Nedrept, probabil, aşa cum a plătit şi preţul trântirii Ordonanţei DNA, când adevăraţii vinovaţi au fost senatorii Coaliţiei, care au absentat la vot. Preţul cel mai scump îl plăteşte România care, în ajunul ‚inspecţiei’ europene demonstrează încă o dată că nu dispune de voinţa politică pentru a face schimbările care i se solicită imperativ pentru a intra în Uniune. Pentru că, de fapt, aceasta este semnificaţia majoră a ceea ce s-a întâmplat marţi la Camera Deputaţilor: România este guvernată de o Coaliţie care nu este în stare să se coordoneze şi să acţioneze coerent şi unitar în nici una dintre situaţiile care cer acest lucru. Dacă Tăriceanu nu este în stare să asigure acest lucru la nivelul elementar al unui vot de felul acesta, la ce te poţi aştepta în chestiuni majore? Votul de la Cameră nu a fost un vot pentru Năstase, ci unul contra lui Tăriceanu. Şi în beneficiul lui… Băsescu.

La eşafod, birjar! (Cotidianul – Radu Călin Cristea)

Reactiile derutate şi derutante ale lui Tăriceanu sunt efectul dezorientarii sale în pozitie de unica tinta a tuturor sagetile inamicilor PNL. E drept, surse de o suspecta generozitate i-au descoperit lui Tăriceanu şi o majora hiba personala cu efecte deocamdata incalculabile: e vorba de imaginea sa patata de petrolul amicitiei – ramine de vazut cit de vinovate – cu Dinu Patriciu. Medium, din ’91 incoace, al nu mai stiu citelea grup de reflectie liberala, Valeriu Stoica îl someaza pe Tăriceanu ca, daca va fi refractar la propunerile de reformare interna a partidului, ‘se va pune problema inlocuirii lui’. Strateg abil în multe alte situatii, Stoica greseste impingindu-l acum pe Tăriceanu spre esafod, dupa simplista logica a acarului Paun. Devenit oaie neagra a PNL, Tăriceanu a ajuns sa fie inconjurat de o turma de mielusei bucalati şi de mioare sterpe. M-as intreba şi eu, cu gindul la batrinul Delavrancea, dar unde sunt berbecii de altadata? Problema acuta a PNL nu este caderea capului lui Tăriceanu, ci intreaga armata de capete liberale a caror inspiratie în miez de criza descumpaneste prin lipsa de inspiratie, comoditate şi chiar ingrijoratoare puseuri de infantilism.