Panorama editorialelor din 7 martie

Securitate vs încredere (Evenimentul zilei – Emil Hurezeanu)

În România, reziduurile Securităţii n-au fost complet inlaturate, nici institutional, nici psihologic. Abuzul, prin legalizarea supravegherii sporite, este inca posibil. La adapostul luptei împotriva terorismului, pot sa reapara reflexe vechi ale neincrederii generale. Atmosfera secreta în care s-au purtat initial discutiile, privind reforma sistemului de securitate nationala, a creat impresia, poate exagerata, ca serviciile ar putea avea şi o agenda ascunsa. Când se vorbeste de dreptul cetateanului la siguranta, asa cum se intampla acum în Occident, se poate avea în vedere suspendarea temporara a unor drepturi şi libertati. Dar nu exista un ‘drept cetatenesc la siguranta’, ca atare. Premisa este ca statul ramane, în primul rand, garantul sigurantei manifestarii drepturilor cetatenesti, şi nu cel care le limiteaza, în numele unei forme netransparente – oricat de bine intentionata – de securitate nationala.

Statul de drept miliţienesc (Cronica română – Octavian Andronic)

Conceptul de represiune vine direct de la tipicul statului comunist în care noţiunea era înţeleasă ca un mijloc infailibil de apărare a ‘cuceririlor revoluţionare’ şi ordinii instaurate de autorităţile totalitare. Drepturile statului prevalau în mod absolut în faţa celor ale cetăţeanului şi aproape orice era permis şi prevăzut sau tolerat de lege dacă viza suprimarea oricărui fel de opoziţie. Pentru că opoziţia nu exista sau nu îi era permis să existe. Braţul înarmat al ordinii comuniste era format din Securitate – tot mai retrasă, în ultimii ani, în spatele celorlalte instituţii – procuratură şi miliţie. Justiţia avea doar sarcina să valideze ceea ce constatau, prin forţă, teroare, presiune psihologică şi fizică, ‘organele’.

Spectrul securităţii revine (Libertatea – Mihai Valentin Neagu)

Numai ca fanii ‘regimului de mana forte’ uita ca inainte de 1990 nimeni nu a fost, oficial, bagat la puscarie pentru ca a injurat regimul ‘popular’. Tuturor ‘incomozilor’ li s-au gasit vini imaginare, dar numai bune pentru obtinerea unei condamnari. Iar condamnarile pe baza unor asemenea legi pornesc intotdeauna de la premisa ‘vinovat, nevinovat, da’ umflati-l’.

O listă a morţii…politice (Bursa – Radu F. Alexandru)

Intr-o recenta aparitie pe unul din posturile de televiziune, domnul Ioan Talpeş a fost intrebat ce stie despre o lista transmisa de Departamentul de Stat al SUA autorităţilor de la Bucureşti şi care ar cuprinde numele a 26 de demnitari romani acuzati de coruptie. În primul moment, invitatul emisiunii a evitat sa dea un raspuns clar, dar, la insistentele ziaristului, a declarat ca în urmatoarele luni vom avea surpriza sa vedem disparind de pe scena politica un numar de oameni de prima marime. Domnul Talpeş a fost ani buni şeful SIE; a fost consilierul preşedintelui Iliescu; a fost ministru de stat în Guvernul Năstase si, în urma cu putina vreme, a dovedit ca relatiile pe care le are în lumea politica vest-europeana sunt dintre cele mai semnificative. Pentru toate aceste motive, dar şi pentru faptul ca, pe parcursul anilor, domnul Talpeş nu a dovedit suparatoarea vocatie de a vorbi doar ca sa se afle în treaba, spusele domniei sale merita retinute cu atentia cuvenita în incercarea de a descoperi ce se afla în spatele vorbelor.

Teama de dezbateri (Azi – Valentin Stănilă)

O dezbatere serioasă pe tema coagulării forţelor politice din România actuală care împărtăşesc aceeaşi viziune doctrinară nu are nici o şansă de a contura soluţii operaţionale cât timp nu este dorită cu adevărat, indiferent de pretextele care se aduc pentru a o bloca. Este normal să se întâmple aşa, deoarece cele mai multe situaţii pe care avem posibilitatea să le consemnăm în aceste zile arată că aproape totul se centrează pe ambiţiile unor politicieni care vor să-şi lege numele de acţiuni menite să le aducă un plus de capital electoral. De aici, teama de ceea ce am numit dezbateri serioase. Explicaţia este simplă: absenţa CONVINGERILOR reprezintă reţeta garantată a formelor fără fond.

Păcăleala taxelor ‘îngheţate’ (Realitatea românească – Mugur Cosmin)

(…) abia de la anul, an de referinta în care vom intra în UE, vor aparea la televizor şi ne vor spune: ‘Cetatenii trebuie sa stie ca odata intrata în UE, România trebuie sa contribuie la fondul Uniunii, trebuie sa cofinanteze programele comunitare, deci trebuie sa platim mai mult, fiecare dintre noi’. În acest fel, nimeni nu mai poate comenta nimic, guvernantii raman cu onoare nepatata, iar romanii tot vor plati mai mult, dar incepând cu 2007.

Autor : Alic MÎRZA, Amos News