Panorama editorialelor din 7 februarie

Cel despre care era vorba în propozitie vicepremierul George Copos – neaga existenta unui moment precum cel invocat de Dan Voiculescu. Domnia-sa confirma convorbirea invocata de liderul Partidului Conservator, dar dezminte ca ar fi fost amenintat. Mai mult, de la conferinta de presa extraordinara, George Copos nu osteneste a suna redactiile sau a le vizita pentru a dezminti dezvaluirea lui Dan Voiculescu. Şi în tot acest timp, liderul PC tace. Desi ar fi dator cu o explicatie. A inventat dezvaluirea? L-a tras pe sfoara George Copos? şi asta pentru ca: conduce un partid ai carui membri se pot intreba: de cand şi pana cand preşedintele nostru a devenit purtatorul de cuvant al lui George Copos? E fondatorul unui trust de presa ai carui angajati şi colaboratori (printre care se numara şi subsemnatul) stiu ca regula de aur a unui jurnalist e sa aduca probe în sprijinul unei afirmatii concrete. Mai sunt unii care-l cred om serios. Pana la proba contrarie!

Păcate (Curentul – Tia Şerbănescu)

Incendierea ambasadelor Danemarcei şi Norvegiei în Siria de catre musulmanii revoltati de caricaturile publicate acum patru luni de un ziar danez (si reproduse apoi în Norvegia şi Franta) unde profetul Mahomed avea un turban în forma de bomba a facut sa se vorbeasca din nou despre ‘ciocnirea civilizatiilor’ şi despre conflictul dintre libertatea de expresie occidentala şi tabu-urile religioase orientale. Necazul este ca aceste ciocniri nu sunt catusi de putin civilizate – ci din ce în ce mai violente şi ca avem de-a face mai degraba cu o ciocnire a pacatelor.

De la caricatură la arma nucleară (Gândul – Bogdan Chirieac)

Problemele dintre Occident şi lumea musulmană nu se vor rezolva şi o să apară o altă scânteie, care va inflama din nou lumea. De la o izbucnire la alta lucrurile devin tot mai grave, iar dialogul – tot mai dificil. Judecând după cât de repede se depreciază situaţia politico-militară în raport cu Iranul, următoarea criză majoră e la distanţă de câteva luni. Iar acolo nu mai e vorba de pagini de ziar sau de clădiri în flăcări, ci chiar de arma nucleară!

Gardienii de la poarta de intrare în Paradisul Profetului (Cronica română – Grigore Arbore)

Tipologia multora dintre declaratiile politice facute în ultimele saptamani de liderul de la Teheran şi de liderii miscarii Hamas din Palestina este de factura nazista. Ofensiva impotriva ‘obiectivului Danemarca’ este la randul ei cusuta cu ata alba. Cele intamplate la Damasc, Beirut şi în alte capitale arabe în aceste zile nu au legatura directa cu Profetul, ci cu acea cohorta de personaje – printre care unul dintre cele mai insemnate este ‘seicul virtual’ bin Laden – care tinde a se instala la portile Paradisului din Coran pentru a controla buletinele de identitate şi biografia aspirantului la intrare şi pentru a permite eventual intrarea celor ce imbraca, la cerere, camasa bruna.

Ţintirea inflaţiei, între experienţa recentă şi anticipaţii (Ziarul financiar – Laurian Lungu)

(…) alegerea unei ţinte de inflaţie inconsistentă cu anticipările pieţei – cu o marjă de eroare semnificativă – poate crea complicaţii inutile. Aceasta pentru că orice calcul de compensare a inflaţiei făcut de public se va face la rata dată de anticipările acestuia şi nu la cea sugerată de BNR. O soluţie practică ar fi revizuirea ţintei de inflaţie pe 2006 la 6% concomitent cu specificarea unei ţinte şi pentru 2007, un posibil 5-5,5%. O eventuală evoluţie favorabilă a inflaţiei coroborată cu o comunicare eficace a BNR ar putea astfel reduce din anticipata presiune exercitată de indexările salariale. Ţinând cont şi de intervalul de variaţie al inflaţiei, s-ar face astfel un pas către convergenţa anticipărilor inflaţioniste între BNR şi piaţă (public). Fără de care, succesul pe termen mediu şi lung al regimului de TI ar putea fi pus la îndoială.

De ce nu vezi farfuria din care mănânci? (7 plus)

Când avem pretenţia absurdă că ne cunoaştem pe noi înşine sau pe alţii în întregime este ca şi când am spune ne vedem ceafa fără oglindă. Odată ce ne scoatem absurdul din minte, firescul îi ia locul, iar dragostea, blândeţea, tolernaţa şi acceptarea de sine iau locul opuselor care ne chinuie şi pe care nu ni le acceptăm nici în ruptul capului. Cum picioarele, ficatul, părul, ochii sau alte organe fac parte din întregul numit corp, dragostea, ura, bucuria, iritarea fac parte din corpul psihologic omenesc, din Eul omenesc. Şi el are nevoie să fie acceptat, la fel cum este acceptat corpul fizic.

Autor : Alic MÎRZA, Amos News