Panorama editorialelor din 7 februarie
Din conţinutul principalelor editoriale apărute în ediţia de marţi, 7 februarie, a cotidianelor centrale:
În numele Profetului (Libertatea – Adrian Halpert)
Si, pana la urma, cine are dreptate?, va veti intreba. Cei care au dat publicitatii caricaturile sau cei care au refuzat sa o faca? şi unii, şi ceilalti! Ambele tabere au argumente valabile atat timp cat aceste argumente raman în sfera dezbaterii de idei şi nu în cea a pietrei, a focului şi a batei. Dar ca unii dintre noi, în Europa, se straduiesc sa gaseasca justificari valului de violente ce a cuprins lumea musulmana în numele Profetului, mi se pare inexplicabil. Nu uitati ca nimic nu a facut mai multe victime umane de-a lungul istoriei decat fanatismul religios. Iar toate crimele în masa s-au facut, la vremea lor, în numele unor ‘idealuri sfinte şi marete’!
Fisiunea PNL-PD (Adevărul – Ion M. Ioniţă)
(…) decât să dispară, liberalii pot apela la planul de şapte la sută. Dacă îşi asumă deschis pierderile cauzate de erodarea la guvernare şi fac reformele cerute de propriul electorat, pot spera că le rămâne un nucleu dur de 6-7 la sută, ceea ce le-ar asigura supravieţuirea ca partid parlamentar. Membrii partidului au mai trecut prin astfel de experienţe şi s-au descurcat destul de bine, având resursele necesare supravieţuirii în opoziţie. Apoi, vor veni iarăşi vremuri mai bune. Oricât de mare şi frumos se dă PD, propunerea sa de fuziune pare mai degrabă o cacealma politică decât un plan riguros în care să creadă cu tărie. Democraţii au, la rândul lor, nevoie de alianţa cu liberalii, pentru că singuri nu pot câştiga alegerile cu toată creştin-democraţia lor cu tot. Iar Traian Băsescu nu este omul care să accepte să gireze cu numele său perdanţi la masa politicii.
Fuziune fără adeziune (Ultima oră – Ion Marin)
Intrebarea este pentru care motiv incearca liberalii sa se ascunda dupa atâtea chichite, amânari, retractari şi pertractari, în loc sa-si marturiseasca sincer sentimentele. Explicatia e simpla: în caz contrar, Alianţa se va rupe -PD se va mari cu toti dezertorii de la PNL, şi nu numai, şi sub noua titulatura populara, cu umbrela populismului de tip Basescu, despre care se poate spune orice în afara de faptul ca nu-l intereseaza subiectul, va putea câstiga un procentaj foarte apropiat de majoritate. Pe care ar putea-o completa te miri cu cine, cel mai probabil cu vesnicul partid de guvernamânt UDMR-chiar daca acum il someaza sa iasa, chipurile, de la guvernare. Sau poate, tocmai de aceea. Iata de ce asistam la acest dans al fetelor de la Capâlna, leganat şi alintat, ba în fata, ba în spate, care se poate numi şi jocul fuziunii fără adeziune. Şi, de fapt, fără sansa.
Şantajul de presă (Azi – Octavian Andronic)
Dl preşedinte Băsescu descoperă America cu o oarecare întârziere. Şantajul prin presă are frumoase tradiţii interbelice pe malurile Dâmboviţei şi nu degeaba performanţele imobiliare ale celebrului patron al ‘Curentului’ erau supranumite ‘şantajul şi etajul’. Palatul ridicat în acest mod, cu contribuţia marilor tunari ai vremii, ar putea să poarte o placă comemorativă, nu doar pentru a marca fenomenul, ci şi specificul lui: banii obţinuţi cu o astfel de trudă erau băgaţi direct în afacere.
Sincerităţile domnului preşedinte (România liberă – Nicolae Prelipceanu)
Faptul ca dlui Traian Basescu i se pare astazi de neconceput ceea ce facea cu dezinvoltura acum 10 ani e un semnal pozitiv: inseamna ca domnia sa este în stare sa evolueze, sa asimileze democratia. Ca, insa, i se pot reaminti destule momente din propria biografie politica în care a procedat exact pe dos de cum actioneaza azi nu e chiar cel mai bun lucru. în fond, exista o cantitate de asemenea dezvaluiri – şi de retractari ulterioare ale celui care face obiectul dezvaluirilor – pe care o poate suporta opinia publica, dupa care aceasta poate sa zica ‘halt!’ şi sa nu-l mai creada pe cuvant. Deocamdata, insa, dl Basescu nu pare a fi atins masa critica şi mai poate fi crezut pe cuvant, mai ales ca are un mod foarte convingator de a exprima sinceritatea omului obisnuit. Dar pana în 2010 mai e.