Panorama editorialelor din 2 martie

Popular şi populist (Azi – Valentin Stănilă)

Pornindu-se de la faptul, cât se poate de real, reprezentat de falia dintre agenda politicienilor şi agenda populaţiei (formulă care tinde să devină un plicitisitor clişeu propagandistic), mai toţi liderii de partide se întrec în a formula programe dintre cele mai atractive, astfel încât să dobândească noi simpatii în rândurile electoratului. Aşa ajungi să-i vezi pe îmbogăţiţii pe seama banului public plângând pe umerii năpăstuiţilor, ai celor aflaţi în nevoie, promiţând marea cu sarea, de la dublarea şi triplarea pensiilor, până la eliminarea TVA la produsele şi serviciile esenţiale pentru traiul majorităţii covârşitoare a populaţiei ţării.

Votca lu’ Boc (Libertatea – Petru Calapodescu)

Modul în care a trambitat reteta de alcatuire a unui mare partid, intr-un soi de ‘Vino, lume, vino!’, dupa ce a esuat în tentativa de a da pe gat dintr-o sorbitura liberalii, te indeamna însă sa crezi asa ceva. Ramane de vazut cine se va aseza la coada, ca sa bea din votca prezidenţială. Sau, ma rog, a unui partid pe care Boc, Elena din Cotroceni şi alti fani ai lui Traian Băsescu îl vad construit ca o pisica aratata PNL şi o rampa de pe acum pregatita pentru alegerile din 2008-2009. Deocamdata, par a se anunta taranistii, numarati pe degete. Gigi Becali, care se şi vede cu 16 la suta, zice şi el ca-i cumpara pe taranisti şi se duce cu ei spre trupa din Deal.

Doar vârful aisbergului (România liberă – Bogdan Ficeac)

Practic, nu exista domeniu unde sa nu se fi furat la greu şi în complicitate cu marii politicieni sau cu cei pusi sa vegheze la respectarea legii. Acum, unii dintre politicienii de la varful puterii sau al opozitiei sunt chemati sa dea explicatii şi deja s-a creat o adevarata isterie nationala. Desi, cum remarca Valeriu Stoica, cercetarile actuale n-au ajuns nici macar în faza de citire a rechizitoriului. Altfel spus, un intreg scandal doar pentru cateva dosare (implicand nume de rezonanta, ce-i drept), şi acelea abia la faza de procedura. Pana la judecarea fondului mai pot trece ani buni, ceea ce inseamna ca n-ar trebui sa ne imbatam cu apa rece. E doar varful aisbergului şi musuroiul da în clocot. Daramite sa mai apara şi un rechizitoriu! şi totusi, de undeva trebuie inceput. Iar faptul ca, acum, Uniunea Europeana sta cu ochii pe noi şi ne cere rezultate concrete justifica speranta ca procesul de intronare a statului de drept va continua, nu se va rezuma doar la o alta campanie de sunet şi lumina. Oricum, e clar ca ceva se schimba în bine. Cat de lung va fi drumul, sau cat de rapid, nu ne ramane decat sa vedem în lunile ce vor urma. Cat despre scandal, cu cat e mai mare, cu atat inseamna ca bisturiul patrunde mai adanc.