Panorama editorialelor din 2 martie
Din conţinutul principalelor editoriale apărute în ediţia de joi, 2 martie, a cotidianelor centrale:
Statul justiţienesc (Cotidianul – Traian Ungureanu)
Asa-zisul stat politienesc al lui Băsescu e, cu o vorba necioplita, stat justiţienesc – prima incercare de desecare a mlastinii procedurale din care se hraneste regimul de consum propriu al oligarhiei romanesti. Frica de dictatura lui Han Băsescu e o paranteza diversionista şi o tema dezonoranta. Mai intii, pentru ca desfide orice gind la viitorul vietii comune a romanilor. Apoi, pentru ca trimite, spre generatiile care vin un mesaj otravit. Falsificatorii de opinie îşi trag pe sfoara urmasii. Nimic nu îi inarmeaza pe cei care vin cu exemplul a ceea ce a fost umilinta dura a adevaratului stat politienesc. Acolo, în abuzul permanent, în frig şi foame, în puterea securistului, din spatele militianului, din spatele activistului, din spatele echitatii socialiste s-a aflat degradarea. Cine se face ca uita pregateste generatiile care vin pentru umilinta urmatoare.
Un amestec prezidenţial (Jurnalul naţional – Ion Cristoiu)
Duminica, 26 februarie 2006, seful statului se lanseaza intr-un nou atac la adresa judecatorilor. Desigur, domnia sa n-o nominalizeaza pe judecatoarea Maria Tripăduş. Atacul de la TVR e interpretat însă ca o confirmare a cererii de recuzare emisa de procurori. şi slugile, care n-au lipsit şi nu lipsesc din Romania fanariota, pricep semnalul dat de preşedinte. Impotriva Mariei Tripăduş se declanseaza o crancena campanie de denigrare. Menita a dovedi ca decizia din cazul Dinu Patriciu îşi are explicatia în coruptia judecatoarei. Exact asa cum sugerase Traian Băsescu la TVR. Cazul Dinu Patriciu n-a fost inchis. Nu peste mult timp, Curtea de Apel Bucuresti va lua în discutie recursul Parchetului. Ce judecator va risca sa dea o decizie corecta?
Distorsiuni (Curentul – Tia Şerbănescu)
De bine ce-a ingropat securea fuziunii, Alianta a pierdut prin absenta în Camera Deputaţilor doua ordonante de urgenta ce vizau lupta anticoruptie – cazute la vot şi cu concursul UDMR. Daca opozitia si-a facut datoria (cum se spune) şi a respins din reflex orice lege care hartuieste coruptia, la UDMR e vorba de un banal santaj la adresa colegilor: nu votati statutul minoritatilor, nici noi nu votam legile guvernului din care facem parte. Negociate aproape în permanenta, legile guvernului sunt mereu în pericol sa-si piarda viata fara ca ministrii sa se framante mai mult de o emisiune tv sau doua.
Care erodează pe care (Realitatea românească – Bogdan Cristescu)
Ce-ar mai avea de facut PD în vederea unui succes la viitoarele alegeri? Un singur lucru: sa faca în asa fel incat toata erodarea politica determinata de guvernare sa pice în spinarea liberalilor. La acest lucru însă se pricep destul de bine ambele partide ale Aliantei D.A., marturie stand erodarea şi prabusirea PNŢCD dupa guvernarea 1997-2000. Astfel, intrebarea nu mai este cat va uza actul guvernarii Alianta, ci care partid îl va eroda mai tare pe celalalt.
Post-fuziunea (Bursa – Cristian Pârvulescu)
Post-fuziunea ramine agitata şi din alt punct de vedere. Viata interna a PNL nu este linistita. Posibila sciziune a unui grup conservator este inca posibila. Unii o dau chiar ca sigura şi indica nume de transfugi. Destabilizarea partidului, mai ales ca impact public, prin aceasta fractura ar putea fi, eventual, compensata de asocierea cu PC. Intr-o asemenea perspectiva, PNL ar fi, oricum, fragilizat, iar influenta sa ar descreste. Atit PNL, cât şi PD incearca sa se consolideze. În aceste conditii, despre o eventuala reforma a partidelor nici nu poate fi vorba. Pregatite de confruntarea pe care doar au aminat-o, PNL şi PD aproape uita sa mai guverneze.