Panorama editorialelor din 27 februarie

Din conţinutul principalelor editoriale apărute în ediţia de luni, 27 februarie, a cotidianelor centrale:

Proştii Europei (Adevărul – Eugen Chelemen)

Ministerul Educaţiei a rămas rece la diagnosticul pus resurselor umane din România. ‘Nu e timp să se citească toate studiile care apar pe piaţă. Noi nu citim toată ziua studii’, a spus secretarul de stat pentru învăţământ superior. Oficialii din minister, indiferent de guvernare, s-au bătut şi se bat cu cărămida-n piept că fac reformă şi poate de aceea n-au timp de studii. Numai că orice schimbare trebuie să aibă la bază nişte studii solide din punct de vedere ştiinţific, şi nu nişte idei fixe ale unui ministru sau altuia. După Revoluţie, învăţământul a avut parte de tot atâtea ‘reforme’ câţi miniştri s-au aşezat pe scaunul lui Spiru Haret. Dacă o ţinem tot aşa, într-o reformă începută şi neterminată, nu e de mirare că ajungem să fim consideraţi proştii Europei.

Imposibila fuziune dintre PD şi PNL-AT (România liberă – Simona Popescu)

Din pacate pentru ei, liderii liberali nu fac nici un efort sa contrazica impresia ca aproape orice actiune politica a partidului este o ofensiva impotriva lui Traian Băsescu. Pare mai degraba ca cineva din PNL are o rafuiala personala cu şeful statului, principal sustinator al actiunii anticoruptie. Dacă liderii PNL au ajuns pana acolo incat sa doreasca sa desfiinteze CSAT ca sa nu-l mai conduca Băsescu, sa ceara reducerea atributiilor sale prezidentiale, sa propuna sa fie ales de Parlament, sa-i confiste pana şi privilegiile de care ar urma sa se bucure în calitate de ‘fost şef de stat’ (care vor ramane valabile numai pentru Regele Mihai şi Ion Iliescu)… Dacă ar putea, i-ar pune şi un calus în gura, l-ar lega de scaun şi l-ar tine trei zile nemancat. Şi tot nu e de-ajuns! L-au anuntat ca îl sustin pentru al doilea mandat doar dacă şi el sprijina toate actiunile Guvernului. Liberalii gresesc atunci când trateaza PD ca pe-un partid tocmai bun şi usor de ‘inghitit’. E greu de presupus ca va fi vreodata.

PNL şi PD se pregătesc de divorţ cu partaj (Jurnalul naţional – Ion Cristoiu)

Conducerea PD, aflata sub tutela lui Traian Băsescu, nu voia fuziunea cu PNL-ul dominat de grupul Tăriceanu-Patriciu. La Sinteza zilei de miercuri, 22 februarie, de la Antena 3, raspunzând unei intrebari puse de mine, Elena Udrea a lansat teza marului putred intr-o parte. Altfel spus, a unei fuziuni posibile numai în conditiile în care PNL se curata de acea parte suspectata de a fi sub influenta lui Dinu Patriciu. Cum insa PNL e dominat la ora actuala de gruparea Patriciu-Tăriceanu, purtatoarea de cuvant neoficiala a lui Traian Băsescu a sugerat ca PD nu admite fuziunea cu un PNL condus de Călin Popescu Tăriceanu. Explicabila în acest context, decizia Delegatiei Permanente a PNL de la Brasov. Conducerea liberala a intuit ca Partidul Democrat nu vrea fuziunea în conditiile actuale din PNL. Ultimatumul din 31 ianuarie 2006, trecerea la racolari din alte partide, pozitia dura fata de statutul minoritatilor sunt fapte identificate de PNL drept un efort urias al PD de a se inarma în perspectiva divortului inevitabil de PNL. Drept pentru care, evitând sa spuna un nu categoric fuziunii, pentru a nu fi facut responsabil în fata electoratului portocaliu de esecul unui proiect istoric, PNL a pus, la randu-i, conditii inacceptabile. Gestul e menit a cuceri electoratul strict al PNL şi a nu pierde electoratul Alianţei. în aceeasi logica se inscrie şi interventia de ieri a lui Ludovic Orban de a cere demisia Elenei Udrea din partid pe motiv ca incalca protocolul Alianţei. Cele doua partide se pregatesc nu de casatorie, ci de divort. Un divort cu partaj. De electorat portocaliu.

Fuziunea PA (Averea – Roland Cătălin Pena)

De la fuziune s-a ajuns foarte aproape de disolutia DA. Chiar dacă se va trece peste criza, conlucrarea celor doua partide va fi perceputa de electorat ca o cardasie cu unicul scop de a ramane la ciolan. PD strange de ceva vreme parlamentari şi alesi locali de la alte partide, are varianta de a-si apropia PNTCD şi partidul în crestere a lui Gigi Becali, precum şi o strategie vizibila de a deveni atractiv pentru electoratul PRM care s-a saturat de Vadim. Dincolo, liberalii se razboiesc cu Elena Udrea, vor sa-l lase pe Băsescu fara pensia de viitor fost şef de stat şi merg des la Parchet. Unii îşi fauresc viitorul, altii nu renunta la trecut. Ce-o iesi?

Oferta ostilă (Bursa – Cristian Pârvulescu)

(…) contraoferta PNL a fost la fel de neprietenoasa: fuziunea exclusiv pe baza principiilor liberalismului. Si, dacă Emil Boc vede partea plina a paharului şi crede ca fuziunea se va realiza, argumentele sale ramin slabe. Ideea ca PD ‘a eliminat orice bariera ideologica’ în raport cu PNL nu rezista. Caci ancorarea doctrinara a PD ramine un mister. Sub formula populara nu sta nimic: PD ar trebui sa opteze fie pentru crestin democratie, fie pentru conservatorism. Dincolo de saltul mortal de la socialism la conservatorism, caci de crestin democratie, cu reactiile anti-UDMR din ultima vreme nu poate fi vorba, criza din interiorul grupului popular european face şi mai putin inteligibila identitatea doctrinara a democratilor. Unele zvonuri de la Strasbourg vorbesc despre initiativa unor conservatori britanici, eurosceptici şi antifederalisti, de a se desparti de PPE şi a forma un nou grup politic în Parlamentul European. Datele problemei nu permit o rezolvare rapida. Dacă PNL are o istorie, PD a dat în schimb preşedintele şi se crede în avantaj. Dacă PNL are o doctrina, chiar dacă nu tocmai clara, şi o afiliere internaţională, iar PD nu, în schimb democratii sint pe val. De aceea insista asupra ofertei. Emil Boc crede, chiar dupa ultima Delegatie Permanenta a PNL, ca fuziunea s-ar putea realiza pina la vara. Urmeaza deci ca PNL sa se predea? Caci oferta este din ce în ce mai putin prietenoasă.

Cine pierde şi cine câştigă din alianţa Băsescu-Vadim-Becali? (Ziua – Sorin Roşca Stănescu)

Insistenta cu care liderii partidelor, ca sa nu mai vorbim de presa, de oficialii Uniunii Europene sau de ambasadorii unor puteri straine la Bucuresti, pun o serie de contraperformante, inclusiv cele legate de nivelul de trai, pe seama coruptiei şi a criminalitatii economico-financiare, impinge acest electorat către un anumit tip de reactie. Şi de reflex conditionat. Care, în final, ii puncteaza pozitiv pe liderii care au un discurs justiţiar. Cu acest tip de discurs si-a smuls Băsescu victoria la prezidentiale. Şi se mentine şi azi în top. La aceasta intersectie, acelasi Băsescu a dat mana, pe rand, cu cei doi. Dupa care i-a convins, separat, sa renunte la atacurile reciproce. Dar, din pacea incheiata intre cei trei, pentru moment câştiga doar doi. Băsescu şi Vadim. în timp ce Becali îşi rateaza sansa de a ataca şi cuceri un electorat care, în conditii de ‘armonie’ în aceasta zona a ofensivei politice, o va vira exclusiv către cei mai tari. Adica către Băsescu şi Vadim. Sa vedem dacă viitoarele sondaje imi vor da dreptate.