Panorama editorialelor din 24 februarie
Transmisiunile în direct (Azi – Valentin Stănilă)
Merită, categoric, să se discute şi despre două prestaţii speciale, cele ale ministrului Justiţiei şi ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, ultimul implicat în toată tevatura provocată de cererea DNA pentru percheziţii. Ambii demnitari s-au aflat într-o situaţie dificilă. A fost inspirată decizia preşedintelui comisiei de a le da cuvântul ori de câte ori au dorit. Astfel, telespectatorii şi-au dat seama mult mai bine cu cine au de-a face. Diferenţa de potenţial intelectual în favoarea preşedintelui Camerei Deputaţilor şi-a spus cuvântul, chiar dacă anumite aspecte de fond continuă să rămână neclarificate. Argumentele şi contraargumentele au permis să se contureze importanţa cardinală a efortului parlamentar pentru adoptarea unor legi cât mai bune şi pentru interpretarea lor corectă. Desele apeluri la Constituţia României au fost cât se poate de potrivite în situaţia dată. Mai ales atunci când ni se demonstrează valabilitatea prevederii potrivit căreia ‘nimeni nu este mai presus de lege’.
Ţinta e în Piaţa Constituţiei (Libertatea – Cristian Stancu)
(…) o umilire şi mai mare a lui Năstase ar fi pentru preşedintele jucator doar un motiv în plus pentru un sprit la Golden Blitz. Jocul e altul. Cu voce blonda el face tot posibilul sa-i irite pe liberali. Nu m-ar mira nici ca astazi sa le mai dea un puternic motiv de suparare. Iar la suparare unii reprezentanti ai Puterii s-ar simti poate mai bine facandu-i în ciuda doamnei Macovei şi implicit domnului Băsescu şi sa voteze impotriva perchezitiei. Dupa scandalul pensiilor şi al ordonantei DNA, asta ar insemna un adevarat harakiri al parlamentarului roman în ochii electoratului. Beneficiind acum de increderea a doar 15 la suta dintre romani, Parlamentul ar putea deveni un simplu obiect decorativ oricand va dori Băsescu sa se intoarca la popor.
Mitrea, mai hoţ decât Năstase (Gândul – Florin Negruţiu)
Chiar dacă Justiţia nu-l va găsi vinovat, Adrian Năstase a pierdut de pe acum partida. La finalul poveştii, după ce procurorii, ziariştii şi publicul îi vor fi inventariat viaţa milimetru cu milimetru, Adrian Năstase va fi un om gol, secătuit de prea multe explicaţii şi justificări, obosit, necredibil în orice ar spune. Într-un fel, are şi el dreptate: ‘omul politic Adrian Năstase’ va fi distrus, dar aceasta nu s-ar fi întâmplat fără largul său concurs. Dacă Năstase a ajuns să se justifice precum un vinovat, Miron Mitrea încă se comportă ca un om liber, deşi faptele sale sunt similare cu cele ale fostului său şef. Mitrea, mai hoţ decât Năstase? Numai Justiţia poate da un răspuns. Cu siguranţă că Mitrea este însă mult mai ‘hoţ’. Instinctul său de conservare a funcţionat corect. El a înţeles că, în politică, nu contează faptele tale, ci imaginea pe care reuşeşti să o transmiţi. Şi mai e ceva ce Mitrea a învăţat în anii aceştia de politică la rupere: în partidul carnasierelor, cel care lasă sânge este sortit dispariţiei.