Panorama editorialelor din 23 februarie
Secretele de la bodegă (România liberă – Bogdan Ficeac)
De-a lungul ultimelor zile cazul jurnalistilor romani a fost prezentat şi cu alaturarea unor cazuri ‘similare’ din SUA, Ungaria etc. Nu sunt nicidecum cazuri similare. Pentru ca în Statele Unite sau în Ungaria disputele fusesera declansate tocmai de publicarea unor informatii secrete, nu de hotararea de a nu le publica! Pentru o asemenea hotarare Ministerul Apararii Naţionale a tinut sa multumeasca ‘Romaniei libere’. Desi ministrul Apararii a subliniat ca informatiile cu pricina sunt vechi de vreo doi ani şi jumatate iar eventuala lor publicare n-ar fi adus vreo atingere sigurantei naţionale. Retineti! Chiar daca le-am fi publicat, nu era mare branza! Dupa care incepe ancheta. Perchezitii, catuse, arest. Pentru jurnalisti. De ce tocmai acum? Fiindca Procuratura n-a avut de ales şi trebuia sa se autosesizeze. Ca a exagerat cu catusele şi arestul dupa ce facuse perchezitii amanuntite e adevarat, dar la fel de adevarat e ca o ancheta trebuia declansata. Numai ca ea are doar o singura directie. Pe la armata n-am prea vazut miscari spectaculoase (nu poate fi nimic spectaculos în retinerea unui plutonier ratutit). Acolo e buba. Respectivele documente secrete trebuie sa fi fost clar în evidenta cuiva, fire se pot gasi, mergând pana la descifrarea mobilului acestor scurgeri (simpla prostie sau reglari de conturi în esaloanele superioare ale MApN). Nimic din zona cazona. Nici de la servicii. Ziaristii sunt vinovati. Specific romanesc. Nu degeaba avem şi o veche zicala la tema. Cam spurcata, dar asta e: oaia bese şi capra trage rusine…
În clinică (Curentul – Tia Şerbănescu)
Motiunea de cenzura ‘Antireforma în sanatate’ depusa de PSD şi PRM a cazut la vot dupa o dezbatere aprinsa în care coalitia şi opozitia au incercat fiecare sa arate cat de nesanatoasa e cealalta – şi aproape ca au izbutit. Atletii spitalelor nu s-au crutat deloc: s-a vorbit despre ‘ineptia’ premierului, ‘contabilul de la CAP’ ajuns ministru, despre ‘lupta de clasa’ şi oligarhi, despre textul ‘lautaresc’ al ‘potiunii de uzura’, despre ‘prostii cu scoala’ de la putere şi despre cei care ‘au invatat la vechea securitate’ din opozitie.
Succesul păgubos al unei moţiuni ratate (Cronica română – George Cuşnarencu)
Votarea motiunii ar fi insemnat caderea guvernului, ceea ce, pentru majoritatea cetatenilor, ar fi fost un gest necesar. Ei bine, acest lucru nu s-a intamplat, în ciuda ‘razboiului’ declaratiilor din plen şi explicatiile acestui gest trebuie gasite tot în grija pentru propriile privilegii. Pentru ca alegerile anticipate, dincolo de jocul Cotrocenilor, al unora sau altora, ar fi insemnat ca multi dintre cei care au dat bani grei ca sa fie pusi pe liste parlamentare, sa se vada ramasi pe dinafara, o situatie greu de digerat. Iata cum, de dragul propriului loc caldut, atat de necesar afacerilor personale, parlamentarii inchid ochii si, sfidând opinia publica, se fac partasii unei actiuni care va afecta pentru viitorii ani intreaga populatie a tarii. Iar criza continua! S-a ratat o noua sansa de primenire a clasei politice. Sau s-a ratat intrarea în normalitate?
Poziţionările doctrinare (Azi – Valentin Stănilă)
Maniheismul dus până la absurd n-a ajutat şi nu ajută la clarificarea lucrurilor, dimpotrivă, întreţine o stare de spirit nefavorabilă în toate zonele vieţii politice, blochează dialogul, dezbaterea reală, întreţine frustrările şi împiedică structurarea forţelor existente potrivit curentelor doctrinare moderne. Aceasta nu înseamnă că intelectualii de stânga nu au o problemă (dacă nu chiar mai multe), şi anume reţinerea manifestată faţă de proiectele care vizează coagularea formaţiunilor politice din spectrul lor doctrinar. De ce nu ies în arenă, fie şi numai la amploarea şi intensificarea acţiunilor celor de dreapta? Este o temă de dezbatere care, în limitele unui scurt comentariu, nu poate fi decât enunţată. Se cuvine, în primul rând, ca partidele de stânga (în măsura în care se poate vorbi despre aşa ceva în momentul de faţă) să-şi pună ele însele problema gradului scăzut de atractivitate pe care îl prezintă pentru intelectualii care, în mod natural, ar fi fost alături de ele, dacă … Ei de aici poate să înceapă o discuţie serioasă, de la acest ‘dacă’.
Senzaţional: români incoruptibili! (Realitatea românească – Gabriel Năstase)
În goana dupa senzaţional, media romaneasca pare sa nu realizeze o serioasa confuzie: imitând superficial modelul occidental, ea a uitat ca realitatea romaneasca este cu totul alta decât cea nemteasca ori americana. Ca, spre exemplu, în vest, un subiect senzaţional se refera la un demnitar sau la un important om de afaceri corupt, în timp ce la la noi acest fapt a ajuns de-a dreptul banal! Recentul demers al postului Realitatea TV de a cauta şi a aduce pe micile ecrane, daca nu ca pe ceva senzaţional, oricum ca pe o raritate, romani incoruptibili este absolut remarcabil!
Doar un pas înainte (Evenimentul zilei – Ovidiu Nahoi)
Aventura europeana a echipelor de club romanesti ne arata cat de departe suntem, totusi, de ceea ce se petrece în fotbalul mare de pe continent. Incertitudinea care a planat asupra locului de disputare a returului Steaua-Heerenven ne aduce aminte ca triunghiul administratie publica – sector privat – cluburi nu functioneaza în directia construirii unor arene civilizate. Saracia este o problema de fond, care isi va gasi rezolvarea, probabil, în decenii. Dar bugetele reduse nu justifica tenebrele financiare în care s-a scufundat fotbalul romanesc, aflat cu procurorii şi portareii la usa. Spalari de bani, evaziune fiscala, surse de finantare dubioase – iata chestiunile presante la care conducatorii fotbalului romanesc sunt chemati sa raspunda azi în fata oamenilor legii.
Vindecarea sentimentului de vinovăţie (7 plus)
Avem nevoie să înţelegem că nu ne vindecăm sufletele şi comportamentele agresive, fără a înţelege că toţi oamenii, la fel ca noi, sunt conduşi de inconştient tocmai în scopul de a deveni conştienţi de inocenţa fiecărei fiinţe. Con-ştiinţa inocenţei proprii şi a inocenţei altora ne transformă în oameni toleranţi, îngăduitori, capabili de iertare şi capabili să trăiască doar sentimente de vinovăţie care ne ajută să creştem şi să-i sprijinim şi pe alţii în procesul de creştere de sine şi de conştienţă de sine.
Autor : Alic MÎRZA, Amos News