Panorama editorialelor din 23 februarie

Din conţinutul principalelor editoriale apărute în ediţia de joi, 23 februarie, a cotidianelor centrale:

Băsescu – preşedintele PSD! (Jurnalul naţional – Ion Cristoiu)

Liderii PSD se ingrijesc sa se puna bine cu Traian Băsescu. Sau, ma rog, sa arate ca s-au pus bine cu Traian Băsescu. Liderul de la Centru, Mircea Geoană, a fost extrem de incantat public, pentru ca Traian Băsescu a tinut cont de punctele sale de vedere. Vazandu-l pe distinsul preşedintele de partid de opozitie la Cotroceniul de unde pornesc toate loviturile piezise impotriva PSD, am crezut ca preşedintele tarii e Ion Iliescu, şi nu Traian Băsescu. Liderul local Marian Oprişan îi prepara lui Traian Băsescu la Ziua Unirii o manifestatie de simpatie PSD-ista, de care nu s-a bucurat pana acum nici macar Tatucul Ion Iliescu. Când fostul prefect, Baiesu, îi aminteste ca PSD e, totusi, partid de opozitie, Marian Oprişan îl suspenda din partid. Sub privirile grijulii ale lui Mircea Geoană, venit special la Focsani pentru a dovedi ca orice cartire impotriva lui Traian Băsescu se pedepseste. Sunt toate acestea numeroase semne ca în constiinta romanilor se adanceste imaginea unui Traian Băsescu preşedinte nu numai al PD, dar şi al PSD. Adancirea asta mai avea nevoie de un bobarnac. I-a dat-o Traian Băsescu luni seara, prin imbratisarea, în direct şi la ora de varf, a PSD. Actualii lideri ai PSD sunt linistiti. Mai mult, sunt fericiti. L-au predat pe Adrian Năstase. Şi cred ca ei au scapat. Isi pot cheltui în liniste banii stransi în timpul guvernarii anterioare. Sarmanii! Nu-l cunosc pe Traian Băsescu!

Divorţ pentru nepotrivire de caracter (Adevărul – Mircea Marian)

Pe măsură ce competiţia dintre liberali şi democraţi va deveni mai acerbă, va spori neîncrederea şi va fi afectată funcţionarea unui număr din ce în ce mai mare de instituţii. Conflictul a ajuns deja până la vârful structurilor statului, cum ar fi în CSAT, de unde toate dezbaterile politice de la ultima şedinţă au ajuns în presă. Cei care vor participa de acum la şedinţele CSAT se vor teme că tot ceea ce spun în spatele uşilor închise va deveni public, iar procesul de luare a deciziilor ar putea fi afectat de o prudenţă excesivă. Alianţa PNL-PD repetă astfel o bună parte din greşelile coaliţiei CDR-PD-UDMR. Şi atunci, PD a fost principala sursă de scandal, ceea ce, în perioada 1997-1998, i-a adus o creştere substanţială în sondaje. Dar pedeapsa a venit în 2000, când au plătit toţi. Liberalii şi democraţii abia au reuşit să intre în parlament, iar ţărăniştii au fost, practic, scoşi de pe scena politică.

Fuziunea PNL-PD şi arestarea lui Patriciu (Libertatea – Simona Ionescu)

Nici Elena Udrea nu s-a lasat mai prejos, demonstrând inca o data ca nu numai Mugur Ciuvica a invatat sa lanseze bombe media. Proaspata membra a PD e convinsa ca maine PNL va spune fie un NU categoric fuziunii, fie va veni cu o propunere de unificare de neacceptat. Ca sa-i faca sa se razgandeasca, democrata le-a aruncat liberalilor un cartof fierbinte. Blonda Elena a dat de inteles ca lideri marcanti ai PNL sunt beneficiarii unor sponsorizari consistente venite din partea lui Dinu Patriciu prin intermediul unei fundatii. Se pare deci ca magnatul liberal al petrolului a devenit un fel de moneda de schimb, iar intrebarea zilei de maine, când preşedintele Rompetrol va comparea în fata instantei, devine tot mai intreptatit sa ne-o punem: va fi sau nu arestat în ‘ziua fuziunii’?

Richter în Zambaccian (Cotidianul – Traian Ungureanu)

S-a vorbit despre aparitia unei oligarhii postcomuniste inca de la inceputul anilor ’90, adica de mult, în vremuri de mare devalmasie conceptuala şi politica. Intre timp, lucrurile s-au limpezit. Diferenta e ca acum stim, pozitiv, ca avem o oligarhie matura şi temerara. De unde am aflat? Din evenimentele politice admise sau interzise în ultimele 12 luni de o instanta care a lucrat metodic, rapid şi precis. Aceasta instanta mobila şi inteligenta nu are partid, desi dispune de nenumarate sedii superbe şi nu lasa urme, desi are calcatura grea. în ultimele 12 luni, ea a facut nevazute alegerile anticipate, a supus presa unei clisme care a lasat fara continut retele de televiziune şi presa scrisa, a redactat deciziile Curtii Constituţionale, a fugarit calomnios o doamna care pleaca în fiecare dimineata la Ministerul Justitiei cu gindul ca e ministrul unei ei, nu al unei institutii şi a aruncat cu voturi de gainat în DNA. Pentru toate acestea, autorii s-au rasplatit acordindu-si pensiile dupa care tinjeau pasii otomani detasati în Valahia. Aceasta e noua oligarhie şi acesta e palmaresul ei. Nu e putin. în 12 luni, zvonurile despre maturizarea oligarhiei romane au devenit fapt. Avem, adica, o institutie noua, iar ea are economia, parlamentul, ceva justitie, destula presa şi si-ar dori tot statul. E inutil sa ne plingem. Viciile istorice se platesc pina la ultimul leu vechi şi pina la cel mai nou credit UE.

Zambaccian sub microscop! (Argeş Expres – Octavian Andronic)

Ce vor fi căutat acolo procurorii? Din puţinele informaţii scurse către presă rezultă că obiectul căutării îl constituie termopanele despre care se afirmă că ar fi fost furnizate de Irina Jianu, în schimbul numirii sau menţinerii sale într-o mănoasă funcţie de inspector în construcţii. Procurorii au dificila sarcină de a stabili provenienţa acestora. Evident, nu se aşteaptă nimeni ca pe undeva să fie scris pe ele cu cerneală simpatică ‘mită’. Şi nici producătorul nu are obiceiul de a-şi ştanţa produsele cu codul IBAN al firmei sau cu numărul comenzii. Probabil că pe aici se află explicaţia detectorului de metale cu care s-au înarmat procurorii: ei au încercat sau vor încerca să identifice caracteristicile moleculare ale aliajului folosit pentru a determina şarja care a fost utilizată pentru realizarea ramelor.

Cât de ilegală este/a fost corupţia?! (Ziua – Ion Bogdan Lefter)

In etapa urmatoare anchetei DNA, dosarele ajung în tribunale. Or, judecatorii, aceiasi ca pana ieri, alaltaieri, ca inainte de relansarea ‘luptei impotriva corupţiei’, pe deasupra şi inamovibili, isi pot vedea de interesele lor, pot incetini sau bloca desfasurarea proceselor, pot raspunde la vechile comenzi politice. Cele mai mari suspiciuni le ridica nenumaratele, repetatele, parca-eternele ‘erori de procedura’. Comise intamplator, neintentionat, din ingenuitate ori din incompetenta?! Sau pentru a le servi inculpatilor, ai caror avocati indica fara gres hibele procedurale şi obtin punerea în libertate, noi termene de judecata, amanarea sine die a pronuntarilor?! Sigur ca a presupune ca totul se petrece în buna intelegere intre – pe de o parte – unii procurori şi judecatori şi – pe de alta – puternicii şi prosperii ‘invinuiti’, nume grele, ultrasonore, inseamna a face proces de intentie. Dar problema de principiu ramane: cine-i judeca pe corupţi?

Numai cu Parchet şi presă nu ajungem în UE (Gândul – Bogdan Chirieac)

Pe linia dreaptă a integrării europene, dosarul privind Agricultura ar trebui să dea coşmaruri de la ministru şi până la portarul instituţiei. La fel ar trebui să se întâmple la Mediu, la Transporturi, la Sănătate, la Concurenţă. Sunt enorm de multe lucruri de făcut, sunt de luat decizii economice dure ce ar putea scoate lumea în stradă, e de lucrat efectiv cu responsabilitate şi, chiar dacă pare un cuvânt total nepotrivit şi demodat, cu patriotism. Pâinea albă ar trebui să vină în România din UE. Anticorupţia şi spectacolul ei nu vor aduce automat această pâine pe mesele românilor.