Panorama editorialelor din 21 februarie
A doua confiscare a cartierului Primăverii (Cotidianul – Liviu Avram)
Metoda folosita, desi aparent infailibila, devine vulnerabila tocmai prin repetitie. în toate cazurile, fostii proprietari si-au depus cererile de retrocedare inca din anul 2001, imediat dupa aparitia Legii nr. 10. Vreme de trei ani, nu au reusit sa-si recupereze proprietatile, multi dintre ei primind chiar refuzuri oficiale. A intrat atunci în scena tandemul Cuptor-Dinu. Oamenii au semnat mai intii procuri de reprezentare catre mandatari desemnati tot de cei doi. Date fiind drepturile depline pe care le primeau interpusii, se poate spune ca acela era, de fapt, momentul în care fostii proprietari isi pierdeau orice putere asupra bunurilor revendicate. Intermediarii semnau apoi ante-contractele de vinzare-cumparare cu Cuptor şi Dinu, iar imobilele erau restituite prin ordine emise de directorul RAAPPS sau de primarul general, scutindu-i de procese costisitoare şi cronofage. Astfel, le era acceptat celor doi ceea ce li se refuzase, implicit sau explicit, fostilor proprietari. Sigur, putem crede iar în zeci de coincidente, dar numai cu riscul de a parea idioti. Cartierul Primaverii a fost ridicat în perioada interbelica nu de oameni bogati, ci de salariati instariti şi functionari de stat. Comunistii l-au confiscat cu brutalitate intr-o noapte ca sa-si instaleze acolo nomenclatura. Ce se întâmpla acum nu difera mult de ceea ce s-a întâmplat în anii ’50: noua confiscare dureaza ceva mai mult de o noapte, iar brutalitatea fizica a fost inlocuita cu una juridica.
Turismul, TVA-ul şi scandinavii (Realitatea românească – Mugur Cosmin)
Degeaba deci se fac aceste eforturi de promovare, dacă Finantele nu se ghideaza dupa o politica clara, dacă la nivelul turismului nu s-au luat inca decizii privind taxele şi impozitele, dacă ne tot punem cenusa în cap deschizând stirile zilnice cu gripa aviara de la marginea marii. Toate aceste balbe manageriale ale mai marilor nostri nu fac decât sa ofere prilejul investitorilor de oriunde sa ne taxeze, în felul lor desigur. Adica sa ne ignore!
Cu geografia împotriva Europei (Evenimentul zilei – Ovidiu Nahoi)
Respectarea proprietatii intelectuale este unul dintre domeniile notate cu cartonasul rosu în perspectiva evaluarii din primavara. Poate ca aici, în Balcanii nostri unde totu-i negociabil, nimic nu pare prea grav. Dar pentru autorii francezi, a caror munca de cercetare a fost preluata fara aviz şi fara citarea sursei, situatia este imposibil de tolerat. Normal. Asta-i lumea în care vrem sa intram. Ne amagim ca vreo doi-trei ‘pesti mari’, livrati eventual inainte de raportul din mai, ne vor rezolva problema de europenitate. Nimic mai fals. Atunci când avem elevi care nu stiu, de exemplu, cat de importanta este citarea sursei – pentru ca nimeni nu i-a invatat! – suntem şi vom ramane departe.
Europa, între kalaşnikovul democratic şi ‘atomica lui Allah’ (Cronica română – Grigore Arbore)
Cultul democratiei în politica interna şi internationala, o viziune limitativa despre rolul alegerilor în constituirea unor societati democratice stabile, risca a dezarma ideologia politica a Occidentului în fata campaniilor instrumentate de forte care alimenteaza instabilitatea şi terorismul în numele gloriei Islamului. Respectul Occidentului fata de acesta este confundat de cei care sufla în focul crestinofobiei cu slabiciune şi cu teama. Luarile de pozitie clare împotriva unei stari a lucrurilor ce risca a se metamorfoza în teama şi pasivitate au fost putine. Printre ele este de mentionat cea a remarcabilului om de cultura, universitarul Marcello Pera, preşedintele Senatului Italiei. ‘Remarc – a spus intr-o comunicare la Colocviul «Europa: radacini şi frontiere’» (7 iunie 2005) – o stare de predare. Fiecare european pare a fi un fel de auto-flagelator care continua a se bate cu pumnii în piept. dacă în jur sunt fundamentalisti şi teroristi care au declarat jihad-ul, atunci cel care se autoflageleaza crede ca un motiv trebuie sa fie’. Fara comentarii.
De ce greşim? (7 plus)
Când acceptăm greşeala ca parte firească a Eului nostru omenesc, ca instrument de evoluţie legat de existenţa liberului arbitru (tocmai greşeala ne dovedeşte că avem capacitatea de a alege liber), nu vom mai suferi de pe urma greşelilor noastre. Şi nu-i vom mai judeca aspru pe cei ce greşesc. Pentru că nu există învăţător mai aspru şi mai talentat, mai puternic şi mai insistent decât propria noastră greşeală. Ea nu ne cere să învăţăm vreo lecţie pe de rost, nu ne socoteşte indicele de inteligenţă, or pe acela de virtute, cât ne cere să înţelegem:’de ce greşim’? Şi, când ne vom însuşi lecţia greşelii, vom şti că nimeni nu are ceva personal cu noi, nimeni nu greşeşte pentru că vrea, cât pentru că mai are niţel – niţeluş de învăţat… Şi ne greşeşte întotdeauna pentru că şi noi mai avem de învăţat…
Autor : Alic MÎRZA, Amos News