Panorama editorialelor din 21 februarie
Inapoi, la Parlament! (Ultima oră – Ion Marin)
Facând vorbire despre dorinta-i de a retrimite ordonanţa DNA la Parlament, dar şi de a obtine votarea ei de catre toate partidele, preşedintele Băsescu a spus şi ceva esential: anume ca ‘nu este adeptul nici unei alte solutii alternative, de genul asumarea raspunderii’. Astfel de abordari, a mai precizat el, ar fi de natura sa discrediteze Parlamentul, iar interesul meu este un Parlament credibil, ‘pentru ca mi se pare potrivit sa dau Parlamentului dreptul sau legitim’. Un singur amendament fata de aceasta pozitie de suveran luminat: nu ‘sa dau’, ci eventual ‘sa redau’. Pentru ca Parlamentul României a fost transformat de guvernele post-decembriste, cu complicitatea Cotroceniului şi a majoritatii ocupantilor fotoliilor de parlamentari, intr-o anexa penibila a puterii, intr-un teatru de marionete, cu scopul vadit de a valida şi ridica la rang de lege toate sforariile, interesele de grup şi partinice (dar şi individuale, oho! ) ale rasfatatilor sortii, ale guvernantilor (in sensul larg al acestui cuvânt, aproape odios), în detrimentul şi în ciuda celor multi şi oropsiti, a guvernatilor. Şi care nu pot face nimic altceva decât a-i roti pe ‘adversari’ odata la patru ani, în incercarea de a-si ‘alege’ o soarta mai buna.
Scenariul provocării (Ziua – Sorin Roşca Stănescu)
Daca cineva si-a pus în cap sa construiasca un scenariu al provocarii, acela nu e, cu siguranta, vreunul dintre cei doi procurori care ancheteaza scurgerea de informatii. Artizanul e mai puternic şi mai discret. Potretul sau robot îl plaseaza undeva intre Preşedinte şi Parchet. Probabil, legat de serviciile secrete. dacă acest personaj malefic doreste sa convinga opinia publica ca serviciile secrete au nevoie de puteri sporite, nu pentru a restrange libertatile, ci dimpotriva, pentru a intari forta statului de drept, atunci el ar proceda exact în acest fel. Ar lasa sa se scurga informatiile, ar regiza plimbarea unui CD prin redactii, doar-doar cineva va publica secretele Armatei. Moment în care s-ar putea da semnalul pentru dezlantuirea iadului. România libera şi ZIUA au dat peste cap asemenea socoteli. în aceasta situatie, singura varianta este mimarea unor anchete facute în forta.
Şmecheria cu pisica (Libertatea – Petru Calapodescu)
(…) n-au vrut nici în ruptul capului, chiar împotriva unor amendamente ale propriilor partide, sa renunte la trei indemnizatii dacă nu mai sunt alesi. Mai cu seama s-au cramponat de obtinerea unei pensii discriminatorii fata de restul populatiei: ei cer ca un parlamentar, chiar dacă a detinut doar trei mandate, sa fie asimilat, la pensie, magistratilor a caror viata se confunda cu cariera. Iar partea de pensie a onorabililor care depaseste nivelul rezultat protrivit legii sa fie suportata nu dintr-un fond privat de pensii, la care ar fi trebuit sa cotizeze, ci din bugetul de stat. Ca şi pictorul din poanta, (ne)alesii natiei au renuntat la oarece mofturi, dar si-au pastrat ciolanul.
Colivă de zeci de milioane (Gândul – Caterina Nicolae)
Precedentul acestor pensii privilegiate este invocat de parlamentari ca să justifice de ce ţin cu dinţii de legea lor. Adică, un parlamentar, alesul poporului, merită mai puţin ca un magistrat? Având în vedere că, în campania electorală, atât Alianţa D.A., cât şi PSD clamau echitatea şi egalitatea şi promiteau că toate pensiile vor fi calculate după un principiu unic, acum n-ar mai fi trebuit să existe categorii de pensionari favorizaţi. În loc să pună ordine în întregul sistem de pensii din România, parlamentarii mai bat un cui în coşciugul mult invocatului principiu al solidarităţii sociale. Vor pensii ca magistraţii, dar măcar aceştia le primesc după 20 de ani de muncă, nu după 4!