Panorama editorialelor din 16 februarie
Exageraţiuni (Ziua – Ion Bogdan Lefter)
(…) situatiunea nu e atat de grava pe cat o prezinta unii-altii, coalitia nu se chiar destrama şi integrarea României în Uniunea Continentala ramane pe agenda, cu sanse mari de a se produce la termen, la 1 ianuarie 2007. De acord, intamplarile recente comporta şi oarecari riscuri, care se cuvin evitate. Disfunctiile coalitiei nu trebuie sa incetineasca ritmul de indeplinire a obligatiilor asumate fata de Comisia Europeana şi nici perceptia fata de ce se petrece pe la noi (vezi bunele mutari facute dupa eroarea din Senat: premierul i-a solicitat presedintelui sa retrimita la Parlament legea privitoare la ordonanta DNA şi a dat asigurari Bruxelles-ului ca, nefiind la mijloc o cedare politica, defectiunea va fi reparata urgent). Iar competitia dintre partidele coalitiei trebuie pastrata în limitele acceptabilului, incat sa nu duca la o ‘explozie’ prematura, din care nimic bun n-ar iesi.
Guvern fără Parlament (Bursa – Cristian Pârvulescu)
Nici rotativa guvernamentala, nici pozitia autoritara a unui partid nu au putut inhiba proliferarea ordonantelor de urgenta. Cauza acestora trebuie cautata în insasi inconsistenta Parlamentului. Ramas singur, fără controlul parlamentar, Guvernul este insa condamnat. CDR, mai ales PNTD, sau PSD au trait deja aceasta experienta. Dar relansarea institutiei parlamentare nu se poate realiza de la sine. Transformarea partidelor este cheia de bolta a oricarei reforme politice. Doar ca acestea nu par capabile sa se schimbe de la sine. Impulsul extern, conjugat cu cel al societatii civile (patronate, sindicate, ONG-uri) ar putea, insa, genera un context favorabil reformei.
Ieşirea din minciună (Ultima oră – Ion Marin)
(…) dalta şi ciocan trebuie, ba, poate, mai mult. Caci tot îi vedem dati la arie pe unii ce si-au ingramadit case şi averi prin matrapazlâcuri penibile, dar tara asta a fost furata în chip inimaginabil, devalizata, distrusa, supusa celui mai mare jaf din istoria omenirii pe timp de pace, şi nu numai. Cine sunt faptuitorii? Ei bine, aceiasi. Adusi în boxa pentru te miri ce, pentru ata de papiota dosita în buzunar, când ei au furat fabrica de confectii cu totul. De aici trebuie inceputa adevarata asanare morala şi actiune punitiva, de o asemenea anvergura trebuie sa fie capetele de acuzare, de la rechizitorii pentru fapte cuprinse în capitolele abrogate ale Constitutiei şi Codului Penal, referitoare la pedeapsa capitala. Nu doar nivelul mustruluielii pentru furtisaguri mai mult sau mai putin ‘cutumiare’ trebuie mentinut, ci totul ridicat la putere, în toate sensurile acestui cuvânt. Atunci se va chema cu adevarat ca am iesit din minciuna, fiindca acum incearca unul sau altul sa intredeschida usa, s-o trânteasca de perete, numai ca, pâna una alta, îi sunt lui insusi strânse destele la tâtâna. Dar fiindca incearca, noi salutam şi sustinem viguros. Ca altceva, ce?
Cei mai frumoşi morţi din lume (Cronica română – George Cuşnarencu)
Avem în fata un guvern care persista în prostia de a-si asuma, cu trufie, i-responsabilitatea! în mod normal, guvernul isi poate asuma responsabilitatea o singura data şi pentru o singura lege. Iata guvernul la doua asumari, şi nu pe doua legi, ci pe doua pachete care contin peste 30 de legi! Ar mai urma chiar o a treia asumare, dupa cum ne spune societatea ‘tivipla’! Cea pentru DNA-ul doamnei Macovei, ca sa spun asa. Adica nu pentru combaterea coruptiei, ci pentru ca omul doamnei Macovei, dl. Morar, sa nu mai fie subalternul dlui. Botos, cel pe care dna. Macovei tot vrea sa-l schimbe şi Băsescu nu! Razboiul e pe fata şi dacă a ajuns şi Tăriceanu sa-i spuna fostei luptatoare pentru drepturile omului sa fie atenta ca nu cumva ordonanta privind DNA sa nu contina articole neconstitutionale, inseamna ca rabdarea a ajuns la capat fata de pretentiile acestei foste (si actuale?) oengiste de la APADOR-CH. Cum spuneam, murim incet sub cutitul incompetentei unei guvernari bezmetice. Dar suntem cei mai frumosi morti din lume!
F… you, Romania! (Evenimentul zilei – Ovidiu Nahoi)
Oare viitoarea generatie de politisti, cunoscatori ai englezei şi bunelor maniere, nu va vedea în soferul unei masini cu numar strain tot o vaca de muls? Oare viitoarea generatie de membri ai administratiei centrale şi locale, mai scoliti decat cei vechi, nu va vedea în investitorul strain tot niste gaini fraiere, numai bune de jumulit? Oare viitoarele generatii de sateni, surprinse de inundatii, vor continua sa fure din materialele cu care strainii vor veni sa ajute? Oare viitorii politicieni, mai umblati pe la Bruxelles şi Strasbourg, vor continua sa trateze activitatea de parlamentari cu aceeasi usurinta condamnabila şi vor folosi pe mai departe institutiile statului drept paravan al propriilor interese? dacă schimbarea de generatii va fi doar una biologica? dacă noii lideri – de la nivel national şi pana la cel al micilor comunitati – nu vor putea repune la locul lor termeni precum ‘incredere’, ‘promisiune’, ‘cuvant’ sau ‘buna-credinta’? dacă va fi asa, atunci ne agitam degeaba.
Studiul sau procesul comunismului? (România liberă – Dan Stanca)
Succesul Institutului pentru Studierea Crimelor Comunismului depinde aproape în totalitate de vointa politica. Sau de buna credinta a oamenilor care conduc acum tara, o vor conduce maine, poimaine. În al doilea rand, functionarea eficace a unui asemenea institut va fi un test excelent pentru a dovedi independenta justiţiei intr-o tara unde planeaza nefiresc de multe suspiciuni tocmai asupra acestui departament vital. Totusi, sa nu uitam ca infiintarea sa cade foarte bine în actualul context european cand, gratie unui parlamentar european, Goran Lindblatt, suedez la origine, APCE a adoptat o rezolutie privind un posibil proces al comunismului. Cu alte cuvinte, dacă Europa o cere, ne miscam şi noi! Am sperat ca Europa nu e interesata de suferinta noastra. Iata ca nu e chiar asa. Trecutul vine peste noi, oricat de bine ne-am fi burdusit conturile.
Stai liniştit câteva zile şi.. observă ce vine la tine (7 plus)
Dacă am putea observa această minunată comuniune între noi, ne-am scuti de multe griji, de multe enervări, de obiceiul de a ne socoti victime, or agresori, de obiceiul de a critica lumea întreagă. Şi, în mod special, am înţelege că realitatea este o ţesătură, în interiorul căreia fiecare dintre noi se mişcă în interesul întregului model, compunând – în acelaşi timp – modelul.
Autor : Alic MÎRZA