Panorama editorialelor din 16 februarie

Din conţinutul principalelor editoriale apărute în ediţia de joi, 16 februarie, a cotidianelor centrale:

Ilegalistul Năstase şi comisarul Macovei (Cotidianul – Cristian Teodorescu)

Tăriceanu, în loc sa acuze voturile vopsite din Biroul Permanent şi chiulul alor sai, s-a desolidarizat de Monica Macovei ca şi cum ea ar actiona intr-o afacere personala. N-ar fi prima oara cind Tăriceanu se dezice de ministrul Justiţiei din propriul sau cabinet. Invatata cu reactiile, sa le zicem, umorale ale premierului, Monica Macovei a replicat ca nu e treaba ei sa adune deputatii Puterii de pe culoare, un fel de a spune ca Tăriceanu una zice şi alta regizeaza. Stiind probabil ca n-are ce sprijin sa astepte din partea premierului, Macovei a retrimis de una singura cererea în Parlament. Tenacitatea ministrului Justiţiei l-a facut pe Năstase sa o acuze ca ar fi echivalentul comisarilor sovietici din anii ’50. Iar faptul ca ea a impins Justiţia dincolo de pragul în care se oprea pina mai ieri, tematoare, sa nu-i supere pe politicieni, irita şi sensibilitatile Cotroceniului, şi socotelile Palatului Victoria. dacă din razboiul palatelor şi din lupta cu imunitatea de care se agata Adrian Năstase şi Opozitia, Monica Macovei iese cu bine, sunt sanse ca în Romania legea sa devina una pentru toti, indiferent de etajul social şi politic la care ar trebui sa fie aplicata.

Circul mediatic şi lectura Constituţiei (Argeş Expres – Octavian Andronic)

Un al doilea punct desluşit de cei doi jurişti a fost acela al percheziţiei solicitate de dna Macovei la domiciliul dlui Năstase. Solicitarea a fost inutilă. Constituţia vorbeşte limpede despre dreptul autorităţilor competente de a percheziţiona corporal parlamentarul surprins în flagrant de luare de mită. Percheziţia la domiciliu poate fi dispusă de organul de cercetare oricând şi fără vreo aprobare, doar din momentul punerii sub învinuire. Dacă colaboratorii dnei Macovei ar fi aprofundat puţin lecturile procedurale, ar fi scutit opinia publică de circul mediatic inutil făcut pe această temă.

Doi jurişti, trei păreri (Azi – Valentin Stănilă)

(…) doi senatori jurişti din arcul majoritar au semnalat şi câteva prevederi incorecte ale ordonanţei referitoare la transformarea PNA în DNA. Una dintre cele mai percutante remarci viza modul în care este numit şeful DNA. Pe bună dreptate, când se evocă şi se invocă necesitatea depolitizării Justiţiei, nu ministrul de profil trebuie să-l propună pe respectivul şef, ci Consiliul Superior al Magistraturii. Mai sunt şi alte observaţii, unele prea tehnice pentru a le prezenta în însemnările de faţă. Ceea ce merită să fie reţinut este faptul că avem de-a face cu un act normativ în vigoare la care unii parlamentari au găsit vicii de fond, foarte importante. În această situaţie, apare cât se poate de normal să fie luate în seamă observaţiile, să fie discutate cu seriozitate, cu multă responsabilitate, mai ales pentru că avem de-a face cu reglementarea unor modalităţi de combatere a corupţiei şi încă a marii corupţii. Cu luciditate şi calm, toate elementele controversate pot fi tranşate în modul cel mai potrivit, în numele interesului general. Atitudinile politicianiste manifestate într-o atmosferă isterică în cazul ordonanţei de urgenţă de care ne ocupăm au dezvăluit, într-o manieră lipsită de echivoc că se mizează prea mult pe ignoranţa marelui public în materie de Drept şi se face prea mult apel la emotivitatea publicului spectator. Doar apelul la raţiune nu este niciodată în exces.

Respingătorii (Curentul – Tia Şerbănescu)

Respingerea ordonantei DNA în Senat şi respingerea cererii de perchezitie a doua dintre casele dlui Năstase în Biroul Permanent al Camerei reprezinta unele din acele rele care, pana la urma, ne fac un bine: ne arata cum stam cu adevarat. Am fi putut crede, pana zilele trecute, ca parlamentul e ‘mai curat’, ca ne-am mai europenizat, în fine, ca suntem pe drumul cel bun impotriva coruptiei. Cele doua respingeri ne-au adus la realitate avertizandu-ne ca inca mimam integrarea şi ca jihadul coruptiei impotriva justiţiei e în toi.

De-a soarecele şi pisica! (Realitatea românească – Mugur Cosmin)

La fel se intampla şi în cazul scandalului din jurul unui om de afaceri din zona petrolului. Şi în acest caz, ni se arunca în ochi probleme legate de imaginea firmei, de impactul anchetei asupra afacerilor companiei petroliere, de drepturile omului, care au fost lezate la culme, şi alte asemenea piste false. De fapt, toata chestia este legata de o persoana fizica, ce, impreuna cu un ‘grup de interese’ sau de prieteni, cum vreti sa-i spuneti, a jonglat mai mult sau mai putin legal la bursa cu niste actiuni ale companiei pe care o conduce. Atat şi nimic mai mult. Nimeni nu ataca firma sau imaginea ei, nici partenerii de afaceri ai companiei. Cu alte cuvinte, de cele mai multe ori, ni se arata ce trebuie vazut, ni se spune ce trebuie auzit şi ni se explica doar ce se vrea a fi explicat, fără sa fim lasati sa intelegem asa cum trebuie jocul devenit la moda în zilele noastre – De-a soarecele şi pisica!