Panorama editorialelor din 1 martie
S-au trezit liberalii (Libertatea – Mihai Valentin Neagu)
Liberalii au avut taria să-şi afirme identitatea, dar acum au nevoie sa şi-o şi pastreze. Pentru aceasta, ei trebuie sa constientizeze ca singura lor zona vulnerabila o reprezinta Călin Popescu Tăriceanu şi camarilla formata în jurul sau. Inca nu este tarziu pentru liberali să-şi aduca aminte ca ei sunt singurul partid parlamentar postdecembrist care a continuat sa existe, desi şi-a schimbat până acum de patru ori liderul.
Hai să facem hora mare (Ultima oră – Ion Marin)
PD-ul pe post de Mutu (asa se numeste capitanul de echipa al calusarilor) a inceput să-şi clameze (hap, hap) dorinta de a porni marea hora a partidelor mai mult sau mai putin populare. Ranforsat cu spiritul lui Talpeş, pepecedistul Ciuhandu şi-a şi prezentat omagiile doamnei Merkel pe post de portdrapel al crestin-popularilor, taranistilor, pedistilor, peperemistilor şi altor partide şi partidulete care, în decursul existentei lor zbuciumate, au incercat să-şi aroge titlul de populari. Singurii ce conteaza sunt, bineinteles, pedistii, care au evitat insa cuvântul cu pricina, poate spre a nu da idei celor care i-au invinuit de populism atât pe ei, cât mai ales pe ex-şeful lor, Traian Băsescu.
Puterea în stare de avarie (Azi – Valentin Stănilă)
Nu ne ducem cu gândul atât de departe încât să considerăm că starea de avarie la care ne referim este provocată de şeful statului, dar constatăm că ‘îi prinde de minune’, îi oferă prilejul de a-şi transmite mesajele într-o conjunctură care îi favorizează demersurile strategice. Or, dacă vom cupla toate acestea la restul evenimentelor provocate de Administraţia Prezidenţială (includem aici şi CSAT-ul cu derivatele lui), vedem mai clar încotro se îndreaptă planurile şi acţiunile şefului statului. Cea mai gravă eroare ar fi să subapreciem recentele sale intervenţii publice, considerându-le ca o reacţie emoţională sau o luare de poziţie exclusiv faţă de unele elemente ale actualităţii nemijlocite. Nu, aici avem de-a face cu o gândire strategică în mersul – când mai lent, când mai rapid – spre o republică prezidenţială, într-o viziune în care Puterea să funcţioneze nu neapărat în parametrii democraţiei, ai statului de drept.
Uşor cu sistemul pe scări! (Evenimentul zilei – Ovidiu Nahoi)
Nu sunt de-ajuns un preşedinte şi un premier care au promis distrugerea sistemului, dar care, până la urma, au crescut politic în interiorul lui. Nu e suficient un ministru al justitiei venit din afara sistemului – cu toate avantajele şi dezavantajele izvorate de aici. Nici procurorii scoliti prin Italia în tainele bataliei antimafia nu par a fi, cel putin pentru moment, armele cele mai eficiente. Intregul sistem de relatii, cardasii şi cumetrii, specializat în drenarea banului public prin buzunare private, stie cum sa reactioneze atunci cand se simte pus sub presiune. Nu cedeaza. Cel mult se rafineaza.
Circ mult, pâine puţină (Bursa – Cornel Codiţă)
Exista doua teste infailibile pentru a stabili dacă ‘democraţia’ este sau nu funcţională, adica reprezinta modalitatea eficienta de instituire şi gestionare a autoritatii, respectiv a resurselor, în spatiul public: rezultatele guvernarii şi deciziile în situatii majore de criza. La ambele teste, actuala guvernare a picat, ca de altfel şi predecesoarele sale. Problema este câtă vreme se mai poate mentine circul, în conditiile în care piinea se imputineaza pe zi ce trece!
De ce suferă Parlamentul? (Ziua – Ovdiu Bancheş)
Parlamentul a incasat inca doua palme rasunatoare. O ‘dreapta’ de la societatea civila şi o ‘stanga’ de la preşedinte. Paznicii societatii reclama adoptarea unei legi care, sub pretextul eradicarii migratiei politice la nivel local, instaureaza sclavagismul politic. Iar Băsescu sanctioneaza incapatanarea senatorilor şi deputatilor de a-şi acorda cât mai multe privilegii cu o sesizare la Curtea Constituţională. Observam, pe zi ce trece, cum Legislativul primeste tot mai multe lovituri din cauza greselilor făcute de cei care îl populeaza. Efectul se vede în sondaje. Conform ultimei cercetari CURS, Parlamentul a ajuns la o cota de neincredere enorma: 82% din populatie avand o parere proasta despre entitatea definita în Constitutie ca fiind ‘organul reprezentativ suprem al poporului roman’. Uimitor este faptul ca situatia dezastruoasa în care a fost adusa aceasta institutie fundamentala a democraţiei nu ingrijoreaza pe nimeni. Nici macar pe cei responsabili: partidele politice.