Noua sclavie: Occidentul si terfelirea estului european
În timp ce Tony Blair, primul ministru britanic, interpelat de cãtre ziaristul de la Telegraph, a rãspuns senin cã: “Fortele britanice nu sunt suficiente pentru a rezolva problema mafiilor traficului de persoane din Anglia, care sunt înspãimântãtor de bine organizate”, un precedent în acest sens aratã care este actiunea lui Tony Blair în trecut fatã de asemenea situatii.
În numãrul din 19 ianuarie 2003 al lui Sunday Herald, ziaristul Neil Mackay a fãcut revelatia cã el cunoaste un membru din cabinetul lui Tony Blair, care este investigat pentru pedofilie (abuzul sexual de copii). De asemenea aceeasi publicatie a aflat cã un membru marcant din serviciul secret britanic Scotland Yard si cel putin unul din membrii de vârf ai partidului de la guvernare, Labour (Muncitoresc), sunt angajati în asemenea activitãti de violentã sexualã a minorilor.
Rãspunsul administratiei Blair a fost prompt: a decretat cã acest caz nu poate fi discutat si revizuit decât în… 100 de ani, din motive de “sigurantã nationalã” (sic!).
Unele din aceste “sex-cluburi” trec de la orgii la sacrificarea ritualizatã a sclavilor si sclavelor sexuale, cum ar fi cluburile sataniste sau unele de sorginte neo-masonicã. Datoritã proeminentei publice si sociale ale “consumatorilor” de aceste plãceri criminale, secretismul tinut este draconic.
Însã descoperirea sporadicã a acestor asasinate ritualizate a fost totusi posibilã, cum s-a întâmplat în cazul terfelirii si a asasinãrii minorelor victimizate de cãtre membrii de elitã belgieni din anii 1990 ai cultului ocult al “Templului Soarelui” (sau Templul lui Set).
În Belgia de exemplu, în 1995, au fost violate si asasinate cinci adolescente de cãtre Marc Dutroux, pedofil notoriu din Belgia, care deservea – conform lui Paul Marchal, tatãl uneia dintre victime -, “o conectie ocultã de perversi belgieni din societatea înaltã a Belgiei, incluzând capii sistemelor de politie si justitie din tarã”.
Din cele mentionate de cãtre supravietuitoarele acestei robii sexuale, se pare cã metoda initialã de racolare a acestor minore se face prin promisiunea de servicii “bine plãtite” în Occident, ca “chelnerite, dansatoare sau dãdace”.
Odatã ce victimele au iesit din mediul lor, sunt bãgate fortat în circuitul sclaviei sexuale, iar proxenetii folosesc de la metode coercitive cum ar fi furatul pasapoartelor si amenintãri verbale, la violarea victimelor, bãtaie, pânã chiar si la omorârea de fatã cu celelalte ostatece a unei persoane care rezistã la sclavie, pentru ca celelalte minore sã fie înfricosate si sã intre în prostitutie. Beneficiile derivate din acest comert obscen revin în totalitate proxenetilor.
Ceea ce nu se face cunoscut publicului este cã pentru ca o asemenea industrie, ca sã fie activã de peste 15 ani, trebuie nu numai ca sã fie o filierã de proxeneti bine pusã la punct, dar trebuie acordul tacit al autoritãtilor din fiecare tarã atinsã de aceastã industrie.
Deci, întrebarea trebuie sã se punã: “Cine si pânã la ce nivel este angajat în guvernele României, Macedoniei, Marii Britanii, Belgiei s.a.m.d. ca sã facã posibil exportul de adolescenti si adolescente din România, la cluburile orgiastice si oculte ale elitei perverse britanice si occidentale?”
Autor: Gabriel Teodor Gherasim, Altermedia.info
Gabriel Teodor Gherasim traieste la New-York unde este reporter si corespondent la Meridianul Romanesc, cel mai important ziar al romanilor din SUA.