De ce trebuie mentinuta relatia transatlantica

[1] Cel care de altfel trasează şi distincţia specifică dintre o comunitate de securitate plurală şi una amalgamată, în funcţie de gradul integrării instituţonale.
[2] Unde 80% din efortul operaţiunilor militare ale Alianţei a fost susţinut exclusiv de efectivele SUA.
[3]1 Paternitatea triadei conceptuale cauze profunde, intermediare şi respectiv imediate îi aparţine lui Joseph S. Jr. Nye, vezi Understanding International Conflict (ed. a 2-a, New York: Longman, 1997).
[4] Spre exemplu după summitul franco-britanic de la St. Malo (1999), când Albright a avertizat asupra riscului celor trei „d” – decuplarea (europenilor de americani), discriminarea (membrilor NATO non-membri UE) şi duplicarea (structurilor şi capabilităţilor NATO) şi apoi încă o dată, după reuniunea la vârf din aprilie 2003, când Franţa, Germania, Marea Britanie şi Luxemburg au propus crearea unui centru separat EU de planificare operaţională la Tervuren, în Finlanda.
[5] Câtă vreme ESS menţionează importanţa relaţiei cu NATO şi SUA încă din al treilea alineat, SNS a SUA nu face nici o referire în cele trei pagini introductive la UE şi respectiv una singură la NATO, în penultimul alineat.