Lobby-ul intelectualilor de la Cluj îl influentează pe IPS Bartolomeu
Miron Scorobete mi-a declarat, în exclusivitate: “după cum i-am sugerat eu către IPS Barolomeu, de câţiva ani, în mod firesc ar fi ca sediul Mitropoliei Ardealului să fie la Cluj şi nu la Sibiu, dar Mitropolia să fie una şi nedivizată, văd singura cale logică. Dar acum văd lucrurile ca şi rezolvate. Adunarea Naţională Bisericească va ştampila, practic, hotărârea Sfântului Sinod. Eu regret că se scindează. Avantajele ne-scindării erau că nu se năştea rivalitatea între cele două centre spirituale mari, Cluj şi Sibiu. Eu văd ca o consecinţă a înfiinţării Mitropoliei la Cluj, declanşare a unui război rece între cele două centre. Ele ar trebui să conlucreze, nu să fie concurente”.
De altfel, “echipa” delegată de la Cluj la Adunarea Natională Bisericească merge la Bucureşti cu un mandat clar: înfiinţarea Mitropoliei de la Cluj. Delegaţia este compusă din: protopop Dâmbu Ioan – raportor la comisia de buget a ANB, Constantin Asăvoaie – presedinte al organizaţiei Prison Fellowship România, membru marcant in Oastea Domnului (pendinte de BOR) şi Benea Ioan, director la fabrica de hârtie Petreşti, Alba, fost director general al CCH Dej.
Constantin Asăvoaie, un mare cunoscător al psihologiei penitenciare, dar şi “ostaş” al Domnului, i-a urmat în funcţie lui Andrei Marga (ex-rector, ex-ministru) şi este devotat ideii de sciziune/strămutare, în folosul Clujului: “problema e că, în ultimii cinci ani, moara timpului a măcinat această idee în mediile intelectuale şi ale credincioşilor. Ideea a emanat convergent spre acest scop. Notaţi că la IPS Bartolomeu e grozavă simbioza dintre Marta şi Maria. Trebuie să ne trezim din somn şi să privim înapoi cu iertare, inainte cu speranţă, în jos cu umilinţă şi în sus cu recunoştinţă”.
Bucureştenii participanţi la ANB, vor sprijini, la rândul lor, ideea de sciziune, şi ca urmare a excelentului lobby al “eminenţei cenuşii”, Constantin Bălăceanu Stolnici. Aşa se face că, actualul Mitropolit Laurenţiu Streza, se regăseşte părăsit de toţi, păstor “interetnic” pe plaiurile Sibiului, Harghitei şi Covasnei.
Românii au, parcă, o vocaţie deosebită de a fi divizaţi, sciziunile şi fracturile sunt un lucru “normal” în câmpul politic, cultural dar şi în cel teologic. Niciunde în Europa dictonul “Divide et impera” nu lucrează mai eficient ca la noi.
Dorinţa Sf. Sinod de a diviza Mitropolia Ardealului este semnificativă. Temeiul eficientizării administrative nu este înţeles, mai ales, de românii ortodocşi de peste hotare. Prea tare au intrat în conştiinţe toate formele de “ciuntire” ale Ardealului.
Astfel de acţiuni determină luări de poziţie ale unor personalităţi cu impact în viaţa publică şi socială. Astfel, prof. dr. Hans Klein, decanul Institutului teologic protestant din Sibiu declară: “Scindarea Mitropoliei Ardealului mă răneşte în adâncul sufletului şi mă-ndurerează. Asemenea situaţii nu pot decât să catalogheze slujitorii Bisericii ca pe oameni cu vicii şi să afecteze modelul moralităţii pe care preoţii doresc să-l promoveze”.
Dincolo de concluziile directe transpare evident faptul că o reformă mult mai profundă este necesară în sânul BOR, un proces de restructurare şi de adaptare la lumea post-modernă în care noile generaţii de enoriaşi trăiesc deja. Un proces de tip Conciliul Vatican II (Agiornamento, 1960-1964), care a adus în modernitate ultima monarhie absolutist-politică a lumii. Procesul trebuie să fie paralel cu aplicarea unei “Legi a lustraţiei ecleziale”, pentru tot mai mulţi oameni devenind evident faptul că elita BOR nu poate rupe nici după 16 ani harnaşamentele care o ţin legată de sistemul (post)comunist.
BOR trebuie să redobândească încrederea, nu numai în cadrul comunităţilor externe, ci şi în ţară, dar nu oricum, ci într-o nou dobândită demnitate, pentru a deveni mai eficientă, mai dinamică, ajutând omul în mod direct să facă faţă unor fantastice provocări în secolul 21.
Impresia mea, după accelerarea evenimentelor, în paralel cu lentoarea patologică de reacţie a BOR, este că acesta nu ascultă aprofundat acele voci externe instituţiei, care contestă tocmai statutul moral al unor ierarhi superiori din piramida de putere de la Bucureşti, pe temeiul legăturilor lor prelungite cu mecanismele comuniste conservate după 1990.
Autor: Carol Hârşan, Altermedia.info