INTERVIU/ OTTO HEEL: “Nerespectarea strategiei de joc a dus la ratarea calificării”

La câteva ore după meciul cu Sporting Lisabona, Otto Heel a acordat Bacăului Sportiv un interviu în care a vorbit despre felul în care s-a pierdut calificarea.
Bacăul Sportiv: Care sunt primele gânduri ale dumneavoastră despre meciul cu Sporting?
Otto Heel: Mă încearcă o mare dezamăgire pentru felul în care nu ne-am calificat în faţa unui adversar care ne era la îndemână. Nerespectarea strategiei de joc a dus la lucrurile care s-au întâmplat.

B.S.: Vă rog să fiţi mai concret.
O.H.: Bineînţeles. Le-am cerut ca recuperarea diferenţei din meciul tur să fie făcută cu paşi mărunţi. Am făcut asta până am ajuns cu cinci goluri în avantaj, după care am avut cinci ratări, dintre care Bondar patru. Dacă noi am fi acţionat permanent ca o echipă, aşa cum începusem, cred că puteam rezolva meciul în favoarea noastră. Apoi, au fost situaţiile din apărare, unde ne puneam nădejde, între cei doi mari, Gurkovsky şi Prachar, am luat cele mai multe goluri de la 9 metri, iar Shota, cât o fi el de bun, nu le poate rezolva pe toate. Iar de ultima fază ce să mai zic? Bondar s-a ferit să nu-l lovească mingea. Repet, ne era la îndemână să ne calificăm.
B.S.: Haideţi să lămurim şi ce a fost cu ultima fază a meciului, ce schemă le-aţi cerut să aplice şi ce s-a întâmplat?
O.H.: Nu a fost vorba de nicio schemă. Indicaţia care a fost dată a fost ca una din extremele noastre, Păunică sau Bondar, să primească mingea, să pătrundă la 7 metri şi să finalizeze. Asta am cerut. În cele patru secunde rămase, se putea marca, adversarii fiind în patru, acelea erau cele mai bune poziţii pentru a finaliza. E deranjantă lipsa de responsabilitate, în sensul nerespectării indicaţiilor tactice, atât a lui Bondar dar şi a celor doi ruşi, care voiau să rezolve ei meciul. Cât am jucat colectiv a fost bine, eram în faţă, apoi nu s-a mai respectat strategia jocului. Am avut şi şapte goluri, după care am ratat de unde n-aveam voie, de la aruncările “de afară”.
B.S.: În plus, interul lor dreapta, Petric, a jucat într-un picior şi a fost unul din cei mai buni de pe teren…
O.H.: Ştiţi cum e, putea să joace şi într-o mână, pentru faptul că s-a dăruit merită felicitări. Faptul că noi n-am putut să-l anihilăm a fost cel mai neplăcut.
B.S.: Are banca tehnică a Ştiinţei vreo responsabilitate vizavi de acest eşec ?
O.H.: Deci noi am pregătit jocul astfel încât să nu repetăm greşelile pe care le făcusem la Lisabona şi în mare parte am reuşit. Strategia a fost concepută în sensul de a le anihila lor punctele tari, iar noi să mizăm pe lucrurile cu care puteam “defila”. Astfel, puteam defila cu o apărare foarte fermă, cu contraatacuri şi repuneri rapide şi cu un joc combinativ. Referitor la cei doi ruşi care au tot dus jocul în centru, noi trebuia să folosim spaţiile dintre ultimii doi, la apărarea folosită de portughezi. Jucătorii ştiau foarte bine ce aveau voie şi ce nu aveau voie. Faptul că au fost momente în care am greşit foarte mult, asta ţine de lipsă de cunoştinţe, dar când ratezi de patru ori la rând din aceeaşi situaţie, asta ţine de antrenori ?
B.S. Şi o ultimă întrebare: e adevărat că există o relaţie tensionată între dumneavoastră şi jucători ?
O.H.: Nu am nicio relaţie tensionată cu nimeni. Pe mine mă interesează ca atunci când un jucător primeşte o sarcină de rezolvat s-o rezolve. Sigur că în momentul în care se iese în afara tacticii de joc, asta deranjează. Sunt şi eu un om ca toţi oamenii şi mă supăr din cauza asta. Eu nici azi nu le-am cerut decât să facă ceea ce ştiau foarte bine, nimic altceva.