Aceeasi Marie cu alta palarie
Ce se mai chefuia post cenaclu pe vremea impuscatului! Artistii la moda, redactori si cenzori cultural-artistici, cu functii invidiate in urbe, te faceau si te desfaceau, cautind sa iti puna talentul la zid. Ici colo, cite o domnita „atipica” primea verdictul de talent deosebit, cele citeva poeme ale adolescentei uteciste trecind nivelul superior, intelect si antigravitational, sustinut si de catre oarece propuneri indecente, dar sanatoase pentru cariera.
Erau cenacluri si cenacluri, orasenesti si satesti, invitatii oficiali erau insa mereu aceeasi. Aveau acestia grija sa supravegheze ca dezvoltarea artelor sa fie minimalizata la nivelul unei caricaturi culturale multilateral dezvoltate.
Astazi aceste personaje detin puteri absolute in sistemul politic si cultural. Am avut ocazia sa le vad chipurile sugrumate de teama la „revolutie”, dar si multe din clipele in care au rupt halci grase din arealul posturilor importante bugetare.
In Romania nu te mai mira nimic. Viata extrem de grea a taranilor de rind, legarea lor de imposibilitatile gliei bolnave, lipsite de orice mijloc de trai, in care munca cu ziua este unica putinta, cultura este apanajul unei elite cu ascendent in fosta Securitate, remaniata in noile conjuncturi politice si sociale.
Exista in preajma Bacaului o comuna extrem de saraca, din care provin un numar impresionant de valori artistice bacauane cultivate in vremea comunismului. Ungureni, o comuna in care casele sunt risipite printre pilcuri de padure si gropi in sosele, a dat istoriei culturale nume celebre, poeti, scriitori in speta, ajunsi postrevolutionari chiar si in parlamentul Romaniei…
Unul dintre aceste figuri de stil post comunist, avind si o cariera eterna in cultura locala, taman acolo unde se imparte malaiul, a jurat ca in Bacau nu va expune in galeriile de arta decit membrii UAP, adica cei din „elita” colegului sau pe linie de activitati plastice, suit in cercul supertalentelor de sistemul osos al Securitatii-SRI-ului.
Rind pe rind personajele importante, ce asced din comuniunea cu puterea zilei, vinzatori pina si de propriile mame, primesc postulete aparent neimportante, dar prin care se scurg in directii ascunse, sume de milioane de euro si cariere artistice atent verificate si parafate de sitem.
Cu ce este mai buna Romania de astazi fata de cea de acum o jumatate de veac? Aceeasi oameni o manevreaza in sistemul „imi dai, iti dau”, un circuit inchis, exclusivist si declarat elitist. Impostorii, adica natia romana si nevoile ei, sunt puse la zid ca fiind eliberatoare de cretinism artistic si cultural. Practic avem dezvoltata o lume artistica supravegheata de SRI. Acest serviciu numeste sefii tuturor departamentelor culturale, ceea ce face ca fondurile bugetare pe aceasta linie sa fie in curtea colaboratorilor sai.
Astfel nu trebuie sa ne mai minunam cum, citiva artisti sunt prezenti pina la epuizare pe toate simezele locale si internationale, in timp ce mii de daltuitori de cultura ignorata, abia daca isi pot agata citeva pinze in locuri zise la moda neconventionale!
Artistul ideal din actualitatea romaneasca, trebuie sa aiba un CV curat! Adica sa desceada din fostii colaboratori cu Securitatea pe linie culturala, sa continue colaborarea cu SRI, sa admita ca doar alesii pot fi elite, restul impostori, ca valorile sunt doar apanajul acestora, cotizatia curenta la sistem sa produca beneficii structurii…
Ce este insa mai trist? Istoria culturala din Romania este intesata cu acesti mascarici colaborationisti, bolnavi de grandomanie si dependenti de portia lunara de beneficii stoarse bugetului si puterii.
De curind criticii oficiali de la „centru”, au criticat un autor, pentru ca a uitat sa aduleze citiva fosti colaboratori ai Securitatii pe linie literara, in lucrarea „Personalitati bacauane”… „Centrul” fiind elita literara din Romania, in fapt supraveghetorii de acuratete elitista din sistemul artistic-cultural.
Acest joc mizer a dus la moartea, in trecut, a artistului Ion Burdujoc, doar pentru ca initiase anterior sistemului comunist securist Filiala UAP Bacau, la dezastrul vietii a mii de tineri porniti pe calea unei cariere artistice imposibile din start, la sinuciderea unor artisti aflati in afara cimpului de interese ale oficialilor…
De cite ori se fac de catre oficialii culturii romanesti afirmatii valorice asupra unui artist, se constata ca acesta este parte din sistem, detine, sau a detinut functii importante si in plus minuieste ceva din bugetul statului. Sa fie acestea oare calitatile fundamentale al artistului?
Gheorghe Parascan
din ideatica unui ratacit in gindirea romaneasca