Filarmonica „Mihail Jora” sub bagheta dirijorului Konrad von Abel

In ultima seara a lui martie, Filarmonica „Mihail Jora”, Sala Ateneu, a oferit spectatorilor o seara minunata unde sub bagheta dirijorului Konrad von Abel, solistii au evoluat cu „Simfonia Clasica”, a lui S. Prokofiev, „O noapte pe Muntele Plesuv”, a lui M. Musorgski si mult-asteptata incheiere: P.I. Ceaikovski cu Simfonia a VI a „Patetica”, pe care autorul insusi a considerat-o drept „cea mai sincera si mai buna lucrare pe care am scris-o”.

Tendinţa lui Ceaikovski de a crea mijloace de expresie accesibile unui cerc cat mai larg de ascultatori şi care sa pastreze trasaturile lor nationale, a fost indisolubil legata de continutul de idei al creatiei sale, de baza democratica a acesteia. Compozitorul a depus o uriasa munca creatoare pentru studierea cantecului popular, pentru crearea de numeroase cantece si romante, pentru faurirea de noi elemente melodice in operele si lucrarile sale instrumentale. Muzica lui Ceaikovski este prin excelenta cantabila dar dramatica pentru ca la baza creaţiei lui Ceaikovski sta simpatia profunda pentru om şi soarta acestuia.

In aceasta seara, in opera sa, am simtit cum a oglindit perfect realitatea psihologică a poporului rus, în functia ei socială si nu pur individuala. Dragostea pentru oameni i-a sugerat rezolvarea armonioasa a planurilor artistice. Credinta in invincibilitatea fortelor vitale ale poporului si inainte de toate, a fortei dragostei, ii ofera lui Ceaikovski baza reala pentru o asemenea armonie.

Dirijorul german, Konrad von Abel a fost aplaudat si rechemat, orchestra s-a asezat si ridicat de cateva ori, semn ca spectatorii nu aveau de gand sa plece. Era ca si cum isi doreau ca seara in Ateneu sa se mai prelungeasca, fie si pentru un minut.

Draga orchestra, va multumim ca existati si ca serile de joi ni le colorati cu nuante vii, multicolore, efervescente si ca de multe ori fredonam stangaci, in drumul catre casa, aria vreunui compozitor celebru pe care voi tocmai l-ati readus in memoria noastra.