Cat costa viata ta?

Acum să trecem la cifre.

După frecvenţele planificate, un BS poate să aibă de la un singur transceiver (partea de amplificare pentru o singură frecvenţă) până la 16 astfel de frecvenţe. Un tranceiver are ca putere maximă de emisie 40 W pentru retelele de 1800 MHz şi circa 36 W pentru 900 MHz (frecvenţele generale de operare a retelelor de telefonie mobilă).

Dacă înmulţim 16 cu 40 avem o putere de emisie ameţitoare de 640 W, pentru un singur BS. Totuşi, în oraşe o asemenea putere nu se foloseşte pentru că reflexiile, perturbaţiile şi faptul că nu se doreşte o propagare extinsă, celulele reţelei fiind apropiate, se face un management strict al emisiei din punct de vedere al puterii.

Pe şosele, unde se folosesc de regulă maxim 3 frecvenţe (respectiv 3 transceivere), câte una pe fiecare din cele 3 zone sectoriale (de 120 de grade) în care se împarte câmpul geometric de 360 grade, puterea ajunge până la 500 W pe frecvenţă, pentru că se doreşte o acoperire foarte mare şi de obicei se folosesc şi antene combinate, adică transceiver-ul se află montat în antenă.

Normele de protecţie pentru cei care întreţin sau montează astfel de echipamente specifică clar să nu se intervină la un BS fără a fi total oprit. Când ele sunt în funcţiune nu se stă sub nici o formă în faţa antenelor, iar in spatele lor la minim 1,5 m, dar această distanţă este pur speculativă fiindcă aria de acoperire reală a câmpurilor periculoase este mult mai întinsă!

Am urcat pe un bloc unde sunt 4 instalaţii sectoriale de la Connex şi o alta ce realizează o legătură dublă de la Cosmorom. Nu am putut sta acolo mai mult de 10 minute. Nu pot să descriu cum mă simţeam. Locatarii de acolo spun că de când au fost puse antenele, au început să se defecteze frigiderele, televizoarele, şi acuza tot felul de dureri ciudate.

Preţul sănătăţii

Exemplu: 2000 $ pe an (în Bucureşti) pentru o antenă Connex pusă pe un bloc plin cu locatari.

Stăteam la stop la Nerva Traian şi mă uitam la cladirea CONNEX, şi ce văd eu? NICI O ANTENA, DE NICI UN FEL pe cladirea lor şi nici în apropiere! Hmmm, am zis, ia să vedem nu cumva şefii sunt acolo şi se protejează de radiaţii? Am verificat, şi, pe lânga Managementul superior Mobifon, tot acolo este şi partea de Vânzari şi Marketing.

Concluzia este clară: ei ştiu pericolul la care s-ar expune dacă ar avea echipamente de transmisiune pe clădire şi vă fentează pe voi toţi, ba chiar mai mult, şi pe proprii angajaţi.

Să vedem ce-i cu angajaţii. Mobifon are în Bucureşti 3 sedii mari, unul din el este cel de care v-am vorbit mai sus iar celelalte sunt: Avrig mai precis lângă Obor, şi Valea Cascadelor pe Bulevardul Păcii. Acestea din urma au turnuri de transmisiuni, destul de bine echipate, la prima vedere cel din Păcii pare mai „ocupat”.

Oricum, ideea e că sunt „tunuri” de microunde de putere foarte mare şi o serie de relee cu puteri relativ asemănătoare, TOATE concentrate pe un singur stâlp, la o înălţime de cel mult 30 m în zonă locuită, astfel încât bate puţin deasupra blocurilor. La Obor, stâlpul este mai înalt doar pentru că sunt blocuri turn împrejur.

Vă daţi seama că cei care stau pe acolo sunt practic nişte mici fiinţe radioactive de la atâta expunere, fie că sunt simpli locatari la bloc sau angajaţi în birourile Connex.

Probabil că angajatii Connex de la tehnic, cei ce se află în sediile astea, vor fi cei care vor avea cele mai multe probleme cu sănătatea în viitor şi copiii lor, Doamne fereşte, ar putea fi şi ei afectaţi. Nu este de glumă cu radiaţiile, turnurile ce găzduiesc „pădurea” cu antene de microunde (adevăraţi copaci artificiali) SE POT MUTA, dar nu este voinţă. Nu le mută nimeni, ca ar însemna bani pentru investiţii, pe care nici-o firmă nu este dispusă sa îi dea. Ei se gândesc doar la profit.

Problema este foarte gravă. Şi mai grav, guvernul nu face nimic pentru a reglementa această situaţie. În 1997, când a început amplasarea intensivă a acestor antene pe blocuri, oamenii au fost încântaţi că vor avea mai puţin de plată la întreţinere. Ei nu ştiau (şi nu ştiu nici acum) ce cancer o să îi aştepte peste câţiva ani. Asta dovedeşte încă o dată că în România nimeni nu are vreun respect pentru viaţă şi sănătatea oamenilor.