Credinta si sfintenie: biserica de lemn „Taierea capului Sfintului Ioan Botezatorul” din Brad

La primele ore ale diminetii s-au tras clopotele. Nu pentru a alunga ploile si furtuna, asa cum se obisnuiste, ci pentru a vesti oamenii sa vina la biserica.

E 29 august, ziua de praznuire a Taierii Capului Sfintului Ioan Botezatorul, iar la Brad e sarbatoare. E hramul lacasului de cult facut din lemn de stejar, in anul 1771, cu cheltuiala lui Ioachim Isacescu si presvitera Elisabeta, chiar linga celebra cetate Zargidava, localizata aici de catre geograful antic Ptolemeu.

Modesta si simpla, de departe biserica pare punctul ce leaga cerul de pamint. Te apropii si ti se dezvaluie din ce in ce in ce mai inalta. O biserica din birne de lemn, vopsita in albastru. Este darul adus lui Dumnezeu de catre bradeni. Oamenii locului nu mai stiu de cind dateaza, nici ca a fost trecuta in rindul monumentelor istorice inca din anul 1936.

„E veche. Atit de veche incit nu ni se da voie sa o acoperim decit cu dranita, nu si cu tabla”, avea sa explice o femeie. Chiar daca nu tin contabilitatea timpului scurs de la ctitorirea bisericii, batrinii satului stiu ca glasul clopotului simbolizeaza si trimbita cu care ingerul va vesti sfirsitul lumii si invierea mortilor pentru dreapta judecata.

De aceea, in zi de sarbatoare, nici unul dintre cei virstnici nu ramine acasa. Chiar daca dureaza un ceas pina la „casa Domnului”, bradenii ajunsi la virsta senectutii nu se dau batuti. Ii vezi cum urca cu greu treptele de ciment turnate pina la poarta bisericii.

Parca ar face un pelerinaj. Iar treptele poarta mintea spre scara ce duce spre rai, despre care vorbesc sfintii parinti ai Bisericii. Sint 70 la numar, iar pentru cei virstnici nu e deloc usor. Chiar si cosul impletit din nuiele, incarcat cu colaci si acoperit frumos cu stergar rosu, devine o povara.

„De ce n-ai venit tanti Ileana pe partea cealalta? Ca e mai usor”, a spus o femeie mai tinara, alteia trecuta de 70 de ani.
„E mai aproape pe aici”, a replicat batrina, incapatinata sa razbata pina sus sprijinita in cirja.

La ora 9.00, interiorul este plin cu credinciosi, iar slujba este in toi. Multi stau si asculta slujba de afara, obisnuiti, probabil, cu minunatiile din interior. Pentru ca, imediat cum treci pragul bisericii, catapeteasma si icoanele de la baza acesteia se reveleaza in adevarata lor plenitudine. La fel ca si chipurile sfintilor cu nimb si ale altor personaje biblice, care te coplesesc prin frumusetea lor.

Usile imparatesti, de unde preotul iese pentru a citi Evanghelia zilei, suprind si ele, prin realizarea artistica, ce combina ornamente de flori, frunze si ciorchini in relief.

Slujba liturghiei curge usor, de parca timpul s-ar impreuna cu apa lina a Siretului, sub coama dealului, unde geto-dacii au inaltat celebra cetate. La sfirsitul ceremonialului religios, la praznicarul inaltat de preotul Sava linga biserica, s-a facut, conform traditiei, pomenirea celor morti, intre care si familia fostului agronom si parlamentar Ion Ionescu de la Brad.

„Chiar daca azi e zi de post, bradenii s-au pregatit cum se cuvine. Au facut ardei umpluti, sarmale si ciorba. Ies in drum si invita pe toata lumea la masa”, ne-au avertizat citeva gospodine din Negri.

Din pacate, nu ne-am putut bucura de calitatile oamenilor din Brazi. Timpul s-a dovedit a fi, ca de fiecare data, principalul inamic. Cine stie, poate anul viitor va fi mai bine.