Credinta si sfintenie: biserica de lemn „Taierea capului Sfintului Ioan Botezatorul” din Brad

„De ce n-ai venit tanti Ileana pe partea cealalta? Ca e mai usor”, a spus o femeie mai tinara, alteia trecuta de 70 de ani.
„E mai aproape pe aici”, a replicat batrina, incapatinata sa razbata pina sus sprijinita in cirja.

La ora 9.00, interiorul este plin cu credinciosi, iar slujba este in toi. Multi stau si asculta slujba de afara, obisnuiti, probabil, cu minunatiile din interior. Pentru ca, imediat cum treci pragul bisericii, catapeteasma si icoanele de la baza acesteia se reveleaza in adevarata lor plenitudine. La fel ca si chipurile sfintilor cu nimb si ale altor personaje biblice, care te coplesesc prin frumusetea lor.

Usile imparatesti, de unde preotul iese pentru a citi Evanghelia zilei, suprind si ele, prin realizarea artistica, ce combina ornamente de flori, frunze si ciorchini in relief.

Slujba liturghiei curge usor, de parca timpul s-ar impreuna cu apa lina a Siretului, sub coama dealului, unde geto-dacii au inaltat celebra cetate. La sfirsitul ceremonialului religios, la praznicarul inaltat de preotul Sava linga biserica, s-a facut, conform traditiei, pomenirea celor morti, intre care si familia fostului agronom si parlamentar Ion Ionescu de la Brad.

„Chiar daca azi e zi de post, bradenii s-au pregatit cum se cuvine. Au facut ardei umpluti, sarmale si ciorba. Ies in drum si invita pe toata lumea la masa”, ne-au avertizat citeva gospodine din Negri.

Din pacate, nu ne-am putut bucura de calitatile oamenilor din Brazi. Timpul s-a dovedit a fi, ca de fiecare data, principalul inamic. Cine stie, poate anul viitor va fi mai bine.