Băcăuani de seamă: gimnasta Monica Rosu

Cea mai valoroasă gimnastă pe care a dat-o Bacăul, Monica Roşu, dublă campioană olimpică la Atena în 2004, a venit acasă şi a asistat la întrecerile Campionatelor Naţionale Individuale de Gimnastică pentru junioare.

Am profitat de ocazie pentru a-i lua un interviu fostei mari campioane băcăuane.

Rep.: Ce vânt te aduce prin Bacău, Monica?
Monica Roşu: Am venit puţin în vizită la părinţi şi am profitat de ocazie să văd fetele la aceste campionate naţionale.

Rep.: Cu ce te ocupi în prezent?
M.R.: Sunt studentă la management sportiv, mai am un an de masterat. În acelaşi timp, lucrez la mai multe proiecte în Bucureşti, atât pe plan sportiv, cât şi legate de cultură.

Rep.: Nu te-a bătut gândul să te apuci de antrenorat?
M.R.: Toată lumea mă întreabă asta şi răspunsul este da, nu exclud această variantă. Încă sunt mult prea tânără (23 de ani – n.r.) şi m-am gândit să mai las anii să treacă, dar cu siguranţă că nu voi uita gimnastica.

Rep.: Ce părere ai de nivelul competiţiei de la Bacău ?
M.R.: Din câte am văzut, sunt fete destul de bunicele, încă sunt foarte mici şi vor avea mult de muncă până să ajungă la un nivel foarte înalt.

Rep.: Despre urmaşele tale de lotul mare ce zici, sunt în revenire, după ultimele mondiale?
M.R.: Vreau să le felicit pentru medalia de aur şi pentru cea de argint, chiar dacă lumea spunea că n-avem nicio şansă. După cum spuneau doamna Mariana Bitang şi domnul Belu, nu poţi face minuni în trei luni, aşa că să aşteptăm să vedem ce va fi la anul, când sunt şi campionate mondiale şi europene, după care ne vom putea da seama ce va fi la olimpiadă.

Rep.: În final, ai vreun sfat pentru micuţele care ar dori să se apuce de gimnastică?
M.R.: Eu am făcut-o, datorită sportului sunt ceea ce sunt acum, dacă vor, să o facă, e foarte mult de muncă, dar merită sacrificiul.