Aspazia – un nume cât o lume

O lume a terorii, a durității, a tragismului, a destinelor frânte care au decis sa se jertfească pentru libertate. O istorie care nu se învață la scoală și care a fost pus mai tot timpul sub semnul enigmei, a tăcerii și chiar a scepticismului.

Este vorba despre nucleele de rezistenta anticomunista care au început a se forma în Bucovina, încă din 1944. „Rezistenta din munti” se numea modul in care au ales unii intelectuali, tarani, preoti sa protesteze. Comunistii i-au numiti „banditii din munti” pentru că voiau sa lase impresia generalizată că nu a existat nicio opozitie faţă de noua oranduire care s-a dovedit in timp a fi un dezastru, un păcat şi o pată pentru umanitate.

Acesti „bandiţi” care in realitate erau adevaraţi patrioţi au preferat sa fie impuşcaţi în codru, în munţi decât la zid. Unii au sfârşit prin a pactiza cu diavolul, din victime au devenit călăi, şi-au trădat rudele, tovarăşii, idealurile. Alţii şi-au păstrat crezul şi bravura până la capăt.

Au pus libertatea deasupra vieţii insăşi, având ca mângâiere doar Biblia, sperau ca rugile să le fie auzite. Spuneau că „O să vină americanii şi-o să spânzure golanii”, dar au realizat că încrederea şi impresia de izbăvire din partea lor, n-a fost decât o iluzie. Preşedintele american al vremii, a declarat într-un moment de sinceritate: „Nici un popor din Europa n-a suferit mai mult represiunea comunistă şi n-a plătit un preţ mai mare pentru libertate pentru dreptul fundamental de a fi liber, aşa cum a făcut-o România”.

Torţionarii şi securiştii au dorit să obţină degradare şi obedienţă, conştienţi de faptul că orice individ supus repetat unui tratament sălbatic va sfârşi prin a fi docil şi va recunoaşte superioritatea utopică a infernului comunist.

Faptul ca istoria nici în prezent nu-I aminteşte pe aceşti eroi decât sporadic, ne spune clar ca dreptate nu s-a facut nici astăzi. Ofiţerii odioşi de atunci au fost recunoscuţi dupa revoluţia din decembrie 1989, de către deţinuţii politici dar nu s-au luat măsuri pentru anchetarea ori pedepsirea lor.

In arhivele Securităţii, se menţioneaza ca făcând parte din “rezistenţa anticomunistă” din zona Bacăului, Vasile Corduneanu. Nu există nici măcar o stradă care să fie denumita dupa numele acestui erou.

Doamna Aspazia Oţel Petrescu – după cei 14 ani petrecuţi în temniţele Securităţii, este dovada că secretul întunecat al „reeducării deţinuţilor politici”, iadul pe care comuniştii l-au creeat pentru prăbuşirea morală a deţinuţilor politici, n-a fost în realitate decât un motiv ca aceştia să se apropie mai mult de credinţa în Dumnezeu, lucru care i-a întărit şi le-a dat vitalitatea de a înfrunta monstruozităţile la care au fost supuşi.