N. DĂRĂSCU- 50 de ani de la moarte

„PEISAJE ŞI CULOARE” este expoziţia propusă de Secţia de Artă a Bibliotecii Judeţene „C. Sturdza” Bacău pentru a marca cei 50 de ani ( 14 august) care s-au scurs de la moartea pictorului NICOLAE DĂRĂSCU (1883 – 1959). Şi nu este doar singurul motiv pentru acest eveniment, ci şi impresia pe care o avem că opera lui Nicolae Dărăscu se pare ca a intrat într-un con de umbră pentru generaţiile de astăzi şi este o greşeală pentru că pierd prilejul de a privi o pictură …frumoasă, luminoasă. El aparţine unei generaţii care are meritul de a fi conturat o şcoală naţională de pictură, de a fi creat un climat cultural deschis noilor idei. La acest lucru l-au ajutat şi anii petrecuţi în Franţa şi îndeosebi la Saint-Tropez, ani de căutări în vederea cristalizării viziunii şi a definirii stilului propriu.

Două curente artistice l-au marcat profund: impresionismul şi neoimpresionsmul, explorându-le pentru a studia raporturile dintre lumină şi culoare. În vara anului 1908, după ce ajunge la Saint Tropez, unică aşezare pescărească pe coasta Mediteranei, Dărăscu este vrăjit de atmosfera, de culorile vii şi variate găsite în această regiune şi mai mult în acuarelă, dar şi în ulei, transpune în numeroase tablouri micul port în toate ipostazele sale: Portul Saint-Tropez, Port, Bărci etc. Tot acum trebuie să amintim că la fel de vrăjit a fost şi de Veneţia: Veneţia, Palat veneţian, Peisaj veneţian, Bărci pe canal, Bărci pe lagună etc.

Din primele contacte cu pictura fovistă, N. Dărăscu va reţine doar câteva elemente, evoluţia sa ulterioară înscriindu-se pe linia tradiţiei picturii româneşti ilustrate de Grigorescu, Andreescu şi Luchian. Pictorul N. Dărăscu a privit natura şi elementele ei prin culoare, gândind-o şi interpretând-o în funcţie de sensibilitatea sa. Pentru el culoarea a constituit singura modalitate de exprimare plastică, de comunicare, şi în afara ei nu a mai căutat alte împliniri.

După ce se întoarce în ţară şi mai ales după ce descoperă şi satul Vlaici, Nicolae Dărăscu devine peisagistul prin excelenţă, preferând o gamă cromatică restrânsă: verde, roşu, galben: Peisaj la Vlaici, Peisaj…Tot din paleta coloristică a pictorului face parte şi dialogul cromatic între albastru şi roşu, acesta ducându-ne cu gândul la Cezanne, marele ctitor al viziunii picturale moderne. Abordarea celorlalte genuri (natură statică, portret, scenă de interior) are o pondere nesemnificativă în creaţia pictorului.

Tudor Arghezi, artist al cuvântului, a găsit exprimarea poetică cea mai potrivită pentru pictor: ”Pictura lui Dărăscu e o artă fericită, darnică, optimistă. Artistul mânuieşte soarele, cerul, vegetaţia, lumea cu pasiunea şi francheţea naturii de la care a învăţat gestul mare şi liber de a construi. El evită detaliile şi credem că le dispreţuieşte. Tablourile lui, peisaje, privelişti, marea, zarea, sunt însă adâncite, şi un suflet bate în fiecare, ca şi cum ar fi nişte fiinţe gânditoare…Dărăscu…rămâne oglinda mare, profund cuprinzătoare de lumină. Culoarea. E facultatea lui de a deosebi lucrurile după culoare, cum deosebeşte muzicantul viorile după rezonanţă. El concepe şi gândeşte în culori. Dacă ar fi scris în loc să picteze, Dărăscu ar fi fost un poet strălucit al luminii…”

Vă invităm la bibliotecă să răsfoiţi albume de artă cu pictura lui Nicolae Dărăscu şi veţi trăi o bucurie a luminii, a farmecului mării, o autentică emoţie artistică cu efect sedativ faţă de concretul citadin…

Ana Chiscop,

Secţia de Artă