Panorama editorialelor din 1 martie

Din conţinutul principalelor editoriale apărute în ediţia de miercuri, 1 martie, a cotidianelor centrale:

Să ne luam gâtul, dar să nu se vadă (Cotidianul – Cristian Teodorescu)

De la disputele de sus, aliaţii au ajuns la buşeli mărunte, care s-au generalizat. Dacă n-ar fi fost scandalul mătuşii lui Năstase, Alianţa ar fi făcut hemoragie de voturi, după scandalurile în cascada din ultima vreme. Scenariul a inceput sa devina previzibil prin repetare. Mai întâi o runda de confruntari la sânge, apoi o impacare de fatada şi promisiunea ca disputele din Alianţa vor fi rezolvate la secret, nu sub ochii presei. Discutiile despre fuziune, penultima runda a meciului, s-au desfasurat atit de oţărât, încât i-au făcut pe comentatorii mai slabi de inger sa creada ca se rupe Alianţa şi vin anticipatele. Inainte de Boboteaza anului viitor nu se va rupe nimic. Atit ca lucrurile vor merge tot mai prost şi pentru popular-democraţii lui Boc, care s-ar putea sa faca indigestie după consumul în exces de politicieni în curs de expirare, şi pentru liberalii lui Tăriceanu, pe care-i vad batindu-se în procente cu Gigi Becali, daca-şi mai contempla mult gloria de odinioara. Fiindca în timp ce pedistii îl au la o adica pe Băsescu să-i mai traga o data în sus, liberalii nu se mai pot bizui decât pe marele, dar raposatul Bratianu.

Mega Image (Curentul – Tia Şerbănescu)

Fuziunea a murit, Alianţa continua. Acesta ar fi rezultatul celor cateva zile în care liberalii şi democraţii şi-au testat reciproc fortele în incercarea de a plasa cadavrul fuziunii în cimitirul celuilalt. PNL a pretins ca a ‘intins mana’ aliatilor chemandu-i în doctrina lor legitima iar PD a precizat ca le-a trimis, la randu-i, ‘invitatia la dans’ popular. Cum liberalii au refuzat costumele populare şi intrarea în joc, ambele partide au convenit ca e mai sanatos sa ramana cum au fost – aliati şi nimic mai mult – şi să-şi pastreze caminul guvernamental’.

Orice abuz va fi pedepsit (Realitatea românească – Constantin Mihul)

Decizia liderilor Alianţei de a tempera, pe cât posibil, luarile de pozitie vehemente în ceea ce priveste fuziunea PNL-PD şi discutarea acestora doar la nivelul conducerii celor doua formatiuni, desi venita cu prea mare intarziere, reprezinta un important pas inainte în lupta cu ‘franarii’ de ocazie. Este, fara indoiala, un gest care se doreste un ‘martisor’ oferit milioanelor de romani, satui până peste cap de dispute zgomotoase în sanul Alianţei, în care şi-au pus sperantele pentru o viata mai buna.

PD se face magnet (Jurnalul naţional – Ion Cristoiu)

Scapat de complicatia chestiunea fuziunii, PD şi-a dat pe fata, în fine, pretentia: cea de forta în jurul careia urmeaza a se fauri viitoarea formatiune de centru-dreapta. Prima tinta intrata în vizor: PPCD. Pregatit de fuziune prin Ioan Talpes. Dar si, eventual, printr-o fuziune prealabila intre PPCD şi partidul lui Gigi Becali, dacă ar fi sa luam în serios declaratiile din ultimul timp ale liderului PNG. S-ar atenua astfel socul casniciei dintre o formatiune FSN-ista, precum PD, şi o formatiune a fostilor detinuti politici, dar şi cel al trecerii unui grup din PSD la noul partid de centru dreapta. Pentru PDSR-ul lui Adrian Năstase, combinatia cu PSDR i-a adus diploma de partid nobil şi noua titulatura, de PSD. Acelasi lucru îl vrea PD de la fuziunea cu PPCD. Formatiunea lui Gheorghe Ciuhandu va da viitorului partid titlul de noblete necesar, şi nu forta numerica. Odata realizat noul partid, magnetul PD, marit acum şi prin racolari de parlamentari, va trece la atragerea piliturilor din PNL, PSD, PRM şi din PNG. PNL nu va sta cu mainile în san. Va cauta şi el sa atraga din pilitura altor partide: din PSD mai ales şi eventual, tot Partidul Conservator. Pentru ca planurile celor doua partide sa se realizeze e nevoie ca ele sa ramana la guvernare. Asa se explica decizia de luni seara de a pastra Alianţa. Vom avea astfel doi magneti care vor cauta sa lucreze pe cont propriu. Ramane de vazut în ce masura o guvernare a Alianţei va mai fi eficienta în atari conditii.

Partidul Prezidenţial, în locul Partidului Stat (Gândul – Florin Negruţiu)

Alianţa DA a fost creată pe logica lui NU. Filosofia ‘anti’ a pornit din frica democraţilor şi liberalilor de opoziţie eternă. PSD se poate considera adevăratul unificator al celor două formaţiuni. Acum, fostul partid-stat, căzut spectaculos în sondaje, nu mai sperie pe nimeni. Dezumflat ca o gogoaşă după ce DNA-ul a început să-l împungă cu acul, PSD îi cedează locul său, pe scena politică, noii vedete populare: PD-ul lui Traian Băsescu, care începe să aibă comportamentul arogant, discreţionar, amoral şi, în esenţă, rupt de popor, al fostului partid de guvernământ.