Panorama editorialelor din 13 februarie
Din conţinutul principalelor editoriale apărute în ediţia de luni, 13 februarie, a cotidianelor centrale:
Elena Udrea, un „dom’ Semaca” de la Cotroceni (Libertatea – Cristian Stancu)
Dupa ce ex-consiliera blonda a preşedintelui i-a aplicat, în direct la tv, o lovitura intre picioare premierului Tăriceanu, dezvaluind telefonul pe care acesta l-a dat procurorului general pentru a se interesa de cazul Patriciu, Elena Udrea revine. Tot pe micul ecran ii mai trage una premierului, dezvaluind niscaiva contracte ciudate semnate de acesta prin ’97, cand era ministru. Şi iata cum doamna Udrea traduce afirmatia preşedintelui în legatura cu ordonantele ultimilor zece ani care ar trebui cercetate de oamenii legii. De fapt, doar o noua runda în razboiul dus de Băsescu, prezentat duios de fosta sa consiliera ca un tatuc al natiunii, impotriva indisciplinatului Tăriceanu.
Soarta lui Năstase (Agenda zilei – Octavian Andronic)
Nimeni nu şi-ar fi închipuit că omul care, în urmă cu doar doi ani, conducea cu mână forte ţara şi partidul de guvernământ, deţinând o putere pe care nimeni altcineva nu o mai avusese până acum, din 1989 încoace, va ajunge într-o asemenea postură. Au existat întotdeauna suspiciuni şi acuze voalate la adresa sa, dar mai ales la adresa unui cerc de persoane din jurul său. Niciodată însă acestea nu au mers până la a-l acuza direct. Se întâmplă acum şi în culisele acestei mişcări sunt de ghicit elemente ce n-ar putea fi tratate cu uşurinţă. O acuzaţie de luare de mită nu se poate proba decât în două feluri: prin flagrant sau prin autodenunţ al mituitorului.
Preţul corect al termopanelor (Evenimentul zilei – Andrei Postelnicu)
(…) dl Năstase vede un linsaj mediatic în verticalitatea presei care-l trage la raspundere şi o conspiratie în justiţia care pare treaza pentru prima data în mai bine de 15 ani. El nu pare sa inteleaga ca relativismul conferit de prostiile de la case mai mari nu micsoreaza gravitatea acuzatiilor care-i sunt aduse. Nu pare sa inteleaga ca standardul spre care trebuie sa aspire România este intoleranta absoluta fata de orice tip de coruptie, fie ea manifestata în termopane şi vaze sau în terenuri şi milioane bine plasate. Cand dl Năstase se va mai trezi revoltat de acuzatiile relativ nesemnificative care-i sunt aduse, ar trebui sa se gandeasca la povestea lui Al Capone, vestitul gangster care a terorizat orasul Chicago în anii ’20 şi a cumparat justiţia la acea vreme. Desi era suspectat de crime grave şi omoruri nenumarate, Capone a ajuns la inchisoare în baza unor acuzatii care-ar putea parea pedanterii juridice: neplata taxelor. în acest context, trei geamuri termopane şi patru vaze chinezesti devin dintr-o data amenintari la adresa unei intregi cariere.
Să judecăm oblu şi să lovim oblic (Ultima oră – Ion Marin)
Tot o actiune oblica se sugereaza ca ar exista şi în cazul Adrian Năstase, atacat şi livrat, cum sustine fostul sau locotenent Cozmin Gusa, de cei din jurul sau. Iarasi, credibil. Adrian Năstase a fost un lider autoritar, temut şi invidiat de cei din jur, care au incercat sa-l imite în orice, mai putin în ceea ce tinea de clasa: cultura, sarcasm, high life, totul intr-o prezentare de mare rafinament, ostentativ, în buna masura. Toate acestea, adaugate ‘scaderilor’ sale ‘omenesti’ de care se vorbea pe la colturile din K-10, Ionescu de la Brad, Coada Calului, Atena 11 şi inca altele, în special, în ‘Casele Albe’ judetene, i-au atras dusmanii grele. Dar cauza de fond a ‘lucraturii’ ar fi târgul facut de câtiva foarte apropiati (fosti) care l-au livrat spre a fi ei trecuti cu vederea. Hora Unirii de la Focsani, în care s-au prins alaturi de preşedintele Băsescu un Oprisan, un Geoană si, mai ales, un Mitrea, pare sa fie punctul nodal pe care se sprijina cei ce ventileaza o astfel de teorie. Cum, necum, deocamdata, se trage din toate pozitiile, în toate tintele (mai putin pediste!), astfel ca în harmalaia generala e greu sa-ti dai seama catre cine se indreapta componentii unitatii speciale de lupta anti-coruptie (USLA?), secerând în stânga si-n dreapta.
Al treilea război punic (Cronica română – Victor Niţelea)
(…) sa analizam în ordine strategica perspectivele politice ale PSD-ului derivand din cazul Năstase. în urma unei subtile aluzii nastaziene – ceva de genul ‘daca cad eu, vor cadea 100 dintre voi’ – liderii pesedisti s-au aliniat disciplinat în spatele autosuspendatului. De unde şi jalnicul lor vot de la Senat pentru blocarea ordonantei DNA: a spune ‘noi, parlamentarii, nu accepatam sa fim verificati de un DNA care a inceput sa-si ia rolul în serios’ e curata sinucidere politica. Ca niste samurai credinciosi, la caderea stapanului lor pesedistii simt nevoia sa-si faca harakiri! – cu deosebirea ca samuraii erau fortati la sinucidere de codul onoarei, Bushido, nu de niste dosare de santaj. Este a treia oara cand PSD-ul merge la pierzanie pe mana dlui Năstase. Prima data, în 1996. A doua oara, în 2004. Cea de azi e probabil ultima: al treilea razboi punic. în 241 i.e.n. cartaginezii – inca numiti şi puni – pierdeau un prim, lung şi sangeros razboi cu romanii. în 202 il pierdeau pe al doilea, din cauza greselilor conducatorului lor, Hanibal, dupa ce fusesera la un pas de victorie. în 146, de data aceasta în defensiva, il pierdeau pe al treilea, în urma caruia Cartagina a fost incendiata, apoi rasa de pe fata pamantului, teritoriul cetatii arat şi presarat cu sare iar locul a fost blestemat de preoti sa nu mai gazduiasca vreodata cetate. Ia aminte, PSD!