Richard Wagner, 125 de ani de la moarte

Având în vedere că Richard Wagner este unul dintre cei mai importanţi creatori ai istoriei muzicii şi că , în această săptămână, se împlinesc 125 de ani de la moartea compozitorului, Secţia de Artă a Bibliotecii Judeţene „C. Sturdza”, propune melomanilor din Bacău spre audiţie, oricare din operele compuse: Tannhauser, Lohengrin, Inelul Nibelungului, Tristan şi Isolda, Maeştrii cântăreţi din Nűrnberg, Persifal şi alte bucăţi muzicale, aflate atât pe discuri fonografice cât şi pe o colecţie de 20 CD-uri, apărută dedicată compozitorului comemorat.

De asemenea, poate fi văzută şi expoziţia „Suferinţele si măreţia lui Richard Wagner” bogat ornamentată cu documente pe diferite tipuri de suporturi.

Mare reformator al teatrului muzical, Richard Wagner (născut la Leipzig, la 22 mai 1813, mort la Veneţia , în 1883 la 13 februarie ) a avut cea mai puternică înrâurire asupra contemporanilor şi urmaşilor săi.

„Drama muzicală”, făurită de Wagner, contopeşte într-un tot unitar, muzica şi poezia, asigurând orchestrei rolul de comentator simfonic al acţiunii. Profund convins că vremea simfoniei, a cvartetului precum şi a concertului instrumental a apus, Wagner deschide noi orizonturi muzicii, respingând ideea artei înţeleasă ca divertisment. Datorită acestor idei, compozitorul a avut de suferit soarta tuturor marilor inovatori în domeniul artei muzicale. Creaţia sa, înţeleasă la început numai de un cerc restrâns de cunoscători, a avut de înfruntat – în măsura în care s-a îndepărtat de formele tradiţionale ale operei – adversitatea acerbă a criticii conservatoare. Probabil ca această situaţie a făcut să se vorbească, destul de mult, despre „Cazul Wagner”.

Dar, în „Scrisoare despre muzică” Wagner răspunde la atacurile contemporanilor săi, pledând în continuare pentru noul gen muzical, pentru „drama muzicală”, inevitabilă „artă a viitorului”

În afară de aceste contribuţii ale compozitorului, Wagner a fost şi unul dintre cei mai mari maeştri ai orchestraţiei. Valorificarea timbrului particular al fiecărui instrument în parte, extraordinara varietate de combinare a diferitelor grupuri de instrumente, nu sunt doar scopuri coloristice în sine, ci servesc la sublinierea situaţiilor dramatice şi a stărilor emoţionale ale personajelor sale. De asemenea, Wagner a fost un maestru al baghetei, care a pus bazele artei moderne a dirijatului.

Ana Chiscop,
Secţia de Artă