Tunelul groazei
Treci pe langă el si iti provoaca frica, scarba, deznadejde. Iti este teama sa intri in el. Mirosul pregnant de urina si de fecale (mai ales vara) te determina sa iti tii respiratia. Te gandesti ca nu prea este un bun gospodar cel care ingrijeste ceea ce ai in fata ochilor. Dar ce este? Noi l-am numit: Tunelul Groazei.
Zi de zi trec prin el doar pentru a-mi demostra ca respect regulile. Sunt singurul, dar asta nu ma deprima incat sa nu il mai strabat. Stoicismul meu reuseste sa invinga mirosul suparator, intunericul luminat doar de cateva neoane care au mai ramas.
Este vorba despre subpasajul de cale ferata de sub podul de la Narcisa. Un tunel care este folosit pe post de toaleta, un tunel in care exista viata ce este data doar de obisnuitii crasmei care se afla la una dintre intrarile tunelului, un tunel in care sunt putine lumini care mai ard, un tunel unde peretii sunt atat de grotesc mazgaliti de parca ai intrat in iad.
Cand am inceput pentru prima data sa frecventez acest pasaj aproape toate becurile luminau. In decurs de 6 luni au mai ramas putine neoane care functioneaza. Daca ar fi sa treci noaptea prin tunel ai ramane pe o portiune, cea din mijloc, intr-un intuneric total.
Iata ca nu sunt putine conditile pe care trebuie sa le suporte cel care are curajul sa foloseasca acest tunel.
Este practic imposibil sa ceri femeilor si copiilor sa foloseasca acest tunel pentru siguranta lor. Tocmai pentru asta trebuie sa nu le-o ceri! Caci risti sa fii atacat de vreun betiv de la acel bar (cum oare Primaria da autorizatie de functionare intr-un astfel de loc?) sau contactezi vreo boala de la atatea mizerii care sunt imprastiate pe jos. Cu totii prefera sa riste trecerea peste liniile ferate decat confruntarea cu iadul de sub pamant…
Ca sa intelegem mai bine conditiile pe care trebuie sa le suporte cel care are curajul sa foloseasca, asa cum se si cuvine, tunelul groazei, trebuie sa il privim in cele doua anotimpuri: vara si iarna. Ceea ce caracterizeaza tunelul iarna este pustietatea, frigul parca mai patrunzator. Ceea ce caracterizeaza tunelul vara este mirosul respingator si singuratatea. Ceea ce au in comun cele doua anotimpuri sunt clientii fideli ai barului care te intampina cand intri sau iesi, mirati ca cineva trece pe acolo si intunericul (infricosator mai ales noaptea).
Singurul lucru bun in acest tunel este faptul ca se face curatenie. Cel putin o data pe saptamana cineva de la Primarie face curatenie si destul de bine uneori. Dar ce facem cu desenele, scrisul ce murdaresc toti peretii? Parca ai intra intr-un loc bantuit.
Asociatia “Iubim Natura” (www.iubimnatura.org) cere pe aceasta cale Primariei Bacau, in mod expres, adoptarea unor masuri care sa duca la refacerea tunelui astfel incat el sa fie practicabil. Cere, in acelasi timp, desfiintarea crasmei care este situata intr-un loc total nepotrivit daca vrem ca acest tunel sa fie utilizat nu numai de oameni cu foarte mare curaj. Si cere sa fie foarte atenti la fisurile care au inceput sa apara in tavanul tunelului la una din iesiri. Atunci cand ploua, apa se scurge neintrerupt pe toata latimea tavanului, incepand sa il deterioreze. Ar putea exista riscul ca, in timp, sa duca la probleme foarte mari.
Astfel Asociatia “Iubim Natura” cere Primariei Bacau doar sa continue a avea grija cu banii nostri de ceea ce a fost construit cu banii nostri.
Sursa http://www.iubimnatura.org/forum/showthread.php?p=68#post68