Panorama editorialelor din 9 februarie

Din conţinutul principalelor editoriale apărute în ediţia de joi, 9 februarie, a cotidianelor centrale:

Năstase presimte năvodul (Cotidianul – Cristian Teodorescu)

Printre tehnicile de microfon cu care Năstase era deprins să atragă atenţia asupra sa era şi aceea de a-şi ‘drege’ vocea înainte de a începe să vorbească. Un truc pe care l-a deprins de la Ion Iliescu, cel care l-a patentat în politica autohtonă la vârf, după ce l-a exersat mulţi ani la judeţenele de partid, încât i s-a transformat în tic. Adrian Năstase a uitat şi de acest semn al autorităţii sale vocale la conferinţa de presă de marţi. Sau a evitat să-l întrebuinţeze, în efortul lui de a-şi câştiga simpatii în postura de victimă a unei pretinse cabale politice. Pentru prima oară de când face politică pe cai mari, Năstase a avut o uitătură lipsită de speranţă, fără nici cea mai mică încercare de a-şi domina interlocutorii. Marele vânător părea redus la condiţia micului vânat.

Gala DNA (Curentul – Tia Şerbănescu)

Conferinta de presa prin care dl Adrian Năstase şi-a anuntat primirea calitatii de invinuit în dosarul blocului din str. Zambaccian a debutat ca-n basme: ‘doamnelor şi domnilor, a innebunit lupul’. Aceasta fraza de Scufita Rosie apartine unui jurist care, iata, considera ca daca ‘lansezi o acuzatie de luare de mita la adresa unui fost prim-ministru, în legatura cu un eventual secretar de stat’, atunci ‘trebuie sa fii bolnav la creier’.

Stâlpii puşcăriei (Adevărul – Corina Drăgotescu)

Dincolo de resorturile care au dus la tot circul mediatic din ultima perioadă, de motivaţia personală sau nu a turnirului, avem o tristă şi îngrijorătoare realitate. Preşedintele este inculpat, preşedintele Camerei Deputaţilor, învinuit, cel mai mare om de afaceri este învinuit, un director de trust de presă, tot învinuit. Mai rămâne premierul, al cărui moment de confruntare cu anchetatorii pare că se apropie. Ceva mai cinic spus, la un moment dat, în puşcărie, s-ar putea reface în miniatură lumea de afară. Căci am avea un preşedinte, pe cineva care să reprezinte legislativul, eventual un premier, om de afaceri care să asigure finanţarea şi chiar o publicaţie de incintă. Mai lipseşte un judecător care să facă legile. Imaginea ar trebui să înspăimânte. Practic, din ce consideram cândva ca fiind stâlpii societăţii, constatăm acum că nu a mai rămas nimic neatacat de cari. Îşi va asuma oare cineva, vreodată, acest eşec?

Adrian Năstase şi lupul de mare (Realitatea românească – Bogdan Cristescu)

(…) razboiul se desfasoara de ceva vreme, însă abia acum au inceput sa fie plimbate pe la DNA nume grele. După unii, se mai pregatesc sa viziteze instituţia lui Daniel Morar pesedistul Miron Mitrea – ale carui sforarii în interiorul partidului au inceput sa deranjeze anumite interese – şi premierul liberal Călin Popescu-Tăriceanu, în cazul Rompetrol.

Manipularea informaţiilor de către DNA (Jurnalul naţional – Ion Cristoiu)

(…) secretomania care apasa mersul anchetelor penale impotriva unui demnitar sau persoana publica are alte explicatii. Ea serveste doar intereselor inguste ale celor care conduc Parchetul şi PNA: a) le da posibilitatea de a manipula opinia publica prin informatii trunchiate, nu de putine ori tendentioase, toate aflate în stapanirea stabilor sau a factorului public. Sintagma ‘din surse judiciare’ a devenit o acoperire pentru practicarea la vedere a prostituţiei gazetaresti; b) le da şefilor posibilitatea de a fi starlete ale audiovizualului autohton. Şi Ilie Botoş, şi Daniel Morar par a se simti confortabil în ipostaza de detinatori ai unor secrete teribile. Secrete din care domniile lor ne dau cu taraita, fără a-şi ascunde orgoliul de a trece drept foarte importanti. Daniel Morar şi-a făcut din actele DNA un fel de mosie, exploatata pentru a beneficia de o uriasa expunere mediatica; c) aşa cum s-a vazut, unele televiziuni şi ziare primesc informatii despre demnitarii sau politicienii intrati în vizorul DNA sau al Parchetului General. Daca ar fi vorba de o spaima a lui Daniel Morar şi Ilie Botoş de a nu se incalca mult invocata confidentialitate, mai mult ca sigur s-ar fi luat masuri ferme pentru a curma astfel de scurgeri. În realitate, confidentialitatea e doar un pretext. Un pretext pentru a face ditamai negustoria cu informatiile. Redactiile şi ziaristii cu pricina beneficiaza de informatii confidentiale în schimbul unei bunavointe vizibile fata de şefii DNA şi ai Parchetului General. E ceea ce a iesit în evidenta în cazul anchetei privind asa-zisa rapire a celor trei ziaristi.