Panorama editorialelor din 6 februarie
Din conţinutul principalelor editoriale apărute în ediţia de luni, 6 februarie, a cotidianelor centrale:
De râsul lumii civilizate (Cotidianul – Traian Ungureanu)
Agitatii de sub steagul verde sunt, de fapt, foarte nesiguri. Ei stiu, în adincul inimii, cine e cu adevarat vinovat în fata Profetului şi cine a dezlantuit hohotul de ris din paginile ziarului danez. Nimeni nu si-a batjocorit mai bine şi mai indirjit cele sfinte decit demagogii musulmani care au facut din islam un satir de taiat capete şi o fabrica de bombe. Ne-am ingrozit destul şi, astfel, ne-a scapat ridicolul. A fost nevoie de paginile unui ziar danez ca sa redevenim normali şi sa ne regasim umorul. Europenii sunt o civilizatie neegalata şi pentru ca rid: de la Rabelais şi Caragiale la Hasek, cehul care s-a amuzat genial pe marginea Primului Razboi Mondial. Ne-am regasit sirul şi umorul, iar asta ne deosebeste de barbari. Inecata în petrol şi neputincioasa economic, tare de gura şi plina de state slabe, lumea araba s-a facut de ris pina în galaxia vecina. Cind cineva se prosteste în asemenea masura, iti vine sa rizi. Din bun-simt.
Două lozuri (Agenda zilei – Octavian Andronic)
Desigur, nu e vina dlor Năstase şi Geoană că nu prea se întâmplă prea des să apără mătuşi care-ţi lasă moşteniri de milioane sau veri care-ţi vând la preţ redus terenuri de 40 de ori mai scumpe. S-a întâmplat să fie domnii Năstase şi Geoană norocoşii, cei care câştigă lozul cel mare la tragerea secolului. Problema este şi mai delicată atunci când norocul pică pe capul unei întregi categorii de persoane care s-au aflat la cârma lucrurilor, care au muncit din greu pentru naţiune fiind apoi răsplătiţi în acest mod neobişnuit, cum se întâmplă acum în PSD. Şi, chiar dacă justiţia se va lăsa convinsă de autenticitatea acestor faze, în mintea românului care nu câştigă niciodată nimic ele vor continua să rămână sub formă de nedumerire. Şi de acută neîncredere.
Cui a servit Scandalul Verişorul? (Jurnalul naţional – Ion Cristoiu)
Toti comentatorii au remarcat imaginea de unitate pe care s-a straduit s-o promoveze Consiliul Naţional al PSD de vineri, 3 februarie 2006. Un rol insemnat în aceasta batalie l-a jucat şi atitudinea lui Mircea Geoană. Liderul PSD n-a mai insistat, ca altadata, pe teza reformei morale din PSD. Intreaga sa energie s-a concentrat pe teza unitatii PSD în confruntarea cu Puterea. Eliminarea lui Adrian Năstase din Troica aleasa la Congres i-ar fi dat lui Mircea Geoană posibilitatea de a folosi lucrarile Consiliului Naţional pentru a cere modificari la Statut menite a-i intari puterea sau macar de a propune continuarea transformarilor din partid. Discursul n-a facut referiri la acest lucru. Dimpotriva, discursul a proclamat incheierea framantarilor din PSD. Ceea ce inseamna un semnal ca PSD va ramane la starea de acum, de dupa suspendarea lui Adrian Năstase. Cui a servit, asadar, manevra cu afacerea Verişorul? Celor din nomenclatura PSD interesati în pastrarea situatiei de dupa autosuspendarea lui Adrian Năstase. O situatie care le convine de minune, cata vreme Mircea Geoană e ostaticul lor. Ghici cine a livrat presei dosarul?
Neamuri de caşcaval (Curentul – Tia Şerbănescu)
Spectacol complet pe scena politica: nici un partid n-a ratat ocazia de a-si prezenta ultimele rateuri. PSD si-a lansat la Consiliul Naţional ‘contractul social’ menit sa-i subcontracteze pe cei saraci de care se indepartase în ultimii ani punand intre ei o mare parte din terenurile patriei. Ca om (si văr) de teren, dl Geoană a tinut un discurs lung care, în ciuda unei gesticulatii agitate, a reusit sa-i scoata pe unii neascultatori pe holuri unde discutiile au fost mult mai animate.
Să dăm moralităţii o şansă (Azi – Valentin Stănilă)
Exemplul pe care îl poate da acum PSD ar avea o importanţă considerabilă pentru întreaga viaţă politică dâmboviţeană, pentru toţi cetăţenii ţării. Nu ne facem iluzii. Rezistenţa a fost, este şi va fi crâncenă ori de câte ori se va proceda – nu numai în PSD – la o curăţenie reală şi generală, dar dacă ar fi să dăm crezare celor spuse de mulţi participanţi la reuniunea de vineri, există în partid forţe, oameni cu suficientă determinare pentru a realiza un asemenea obiectiv, important – repetăm – pentru întreaga clasă politică, pentru toţi concetăţenii noştri. Chiar aşa, fără iluzii, suntem datori, cu toţii, indiferent de convingeri politice, de simpatii şi antipatii, (să mai dăm) moralităţii o şansă. Fie şi numai din nevoia vitală de a respira un aer mai curat în spaţiul nostru mioritic.