Panorama editorialelor din 3 februarie

Din conţinutul principalelor editoriale apărute în ediţia de vineri, 3 februarie, a cotidianelor centrale:

Statul declanşează lovitura de stat (Cotidianul – Traian Ungureanu)

‘Statul român nu are încă instituţii perfecte, are institutii care incearca sa prinda vremea din urma’. E o descriere exacta a momentului istoric pe care România îl traverseaza, cu mare întârziere şi cu şi mai mare necesitate: pasul spre o viata de stat normala, despartirea de arbitrar şi reincarcarea institutiilor cu funcţia lor naturala. Altfel spus, o lovitura de stat organizata de stat. Băsescu devine astfel primul preşedinte care îşi pune problema echilibrului general al lumii românesti. Aceasta ruptura desparte istoria recenta în doua. Prima parte a fost dominata, inutil, din punct de vedere public, de Ion Iliescu, un preşedinte mult mai slab decât se crede indeobste. Iliescu a funcţionat în mâna unei oligarhii în crestere, iar aceasta i-a garantat longevitatea ilegala. În toata aceasta epoca de indiferenta agresiva, Iliescu a neglijat total problema puterii suverane de stat şi a masacrat toate ipotezele privitoare la autonomia Justiţiei. La un capat, Tratatul de prietenie cu URSS, la celalalt, gratierea lui Miron Cozma. Odata cu Traian Băsescu şi cu pragmatismul lui coerent incepe, ezitant dar sincer, opera de reconstituire a dreptului public. Mijloacele sunt discutabile şi aparitia unui partid prezidential pedisto-liberal va aduce, curând, după obiceiul hepatic al presei noastre, acuzatia de carlism. Insa directia şi obiectivul sunt corecte: limitarea terenului de desfrâu al oligarhiei, în sfera vietii publice.

Traian şi lupul (Ultima oră – Octavian Andronic)

Dacă semnalele lui Traian Băsescu nu vor fi urmate de autosesizări şi de cercetări declanşate împotriva celor normalizaţi sau sugeraţi, ieşirea sa la rampă va rămâne doar ca un nou exerciţiu de imagine. O demonstraţie-sterilă a faptului că preşedintele ştie adevărul, vrea să facă dreptate, dar ori cercurile de interese sunt prea puternice, ori nimeni n-are interesul să-l ajute. Popularitatea lui va creşte, dar nu pe bazele solide ale acţiunii concrete, ci pe acelea fragile ale demagogiei politice. Persistând într-un asemenea mecanism, Băsescu riscă să păţească ca-n povestea cu ‘Petrică şi lupul’: tot suindu-se în copaci şi alertând sătenii că vine lupul, când acesta nu se face văzut, va crea un sentiment de păcăleală şi nimeni nu-i va mai sări în ajutor când lupul – ticăloşit, bineînţeles – se va arăta la faţă cu colţii lucindu-i a sete de sânge şi carne de politician cinstit.

Dialogul preşedintelui cu surzii (Realitatea românească – Ion Năvălici)

Surzii prefacuti incearca sa ne convinga şi ca preşedintele se afla într-o veritabila campanie de imagine, fără sa ne spuna şi la ce i-ar folosi aceasta. Ca doar nu ne aflam în an electoral prezidential. La fel ca Elena Ceausescu, surzii ii cer preşedintelui ‘dovada’. Nu este insa menirea preşedintelui sa faca dosare. şi nici nu se cade. Are cine sa se ocupe de asta. Important este ca a dat semnalul şi ca a lasat sa se inteleaga ca nu va obosi prea curand. Nu incape nici o indoiala ca Băsescu este convins ca, dacă o va lasa mai moale, se va face pur şi simplu de rusine.

Strigând de sub masă (Curentul – Tia Şerbănescu)

‘De prea multe ori mafia a ajuns pe masa guvernului’ a declarat preşedintele la bilantul M.I. iar fraza sa a devenit rapid titlu în ziare şi de emisiuni. Dar cum şi când a ajuns pe masa guvernului? Din spusele dlui Băsescu reiese ca încă din ´96 dansul atragea atentia guvernului CDR ca ‘a ajuns mafia pe masa guvernului, la propunerile unor colegi’. Intrebarea e dacă nu cumva mafia era deja acolo – şi ca guvernele s-au mai schimbat dar mafia a ramas la masa asteptându-si linistita noii comeseni.

România mafioată (Gândul – Cristian Tudor Popescu)

(…) dacă dl Băsescu va rămâne furnizor unic pentru România de certificate de viciu şi virtute distribuite la televizor, s-ar putea ca şi alte categorii sociale să împărtăşească opţiunea populaţiei rurale: potrivit Eurobarometrului 2005-2006, trei din patru ţărani îşi doresc un lider autoritar al României, care să nu-şi mai piardă timpul cu instituţii ca Parlamentul şi cu organizarea de alegeri.