Panorama editorialelor din 2 februarie

Din conţinutul principalelor editoriale apărute în ediţia de joi, 2 februarie, a cotidianelor centrale:

De ce tace preşedintele? (Argeş Expres – Octavian Andronic)

Dintr-o dată, preşedintele se ridică deasupra lucrurilor lumeşti şi din turnul său de fildeş cotrocean aruncă săgeţi otrăvite spre fostul mare frate de la Răsărit sau îi dăscăleşte pe diplomaţi să lase baltă diplomaţia şi să procedeze ca el, pe principiul ‘ce e-n guşă, şi-n căpuşă’. Nici măcar tema care i-a fost atât de dragă şi care l-a făcut ca aproape să se înfrăţească cu Brigitte Bardot nu-l scoate din muţenie: tragedia niponului, mort pe altarul prieteniei româno-japoneze, şi drama maidanezilor în pericol de eutanasiere pe motiv de pericol public.

Băsescu bate toba (Adevărul – Mircea Marian)

Ca şef al statului într-o republică semiprezidenţială, el are acum la îndemână instrumente mult mai eficiente decât lansarea unor simple avertismente. La începutul lui 2005, CSAT a stabilit că un vector de ameninţare la adresa securităţii naţionale este ‘proasta guvernare, în care un element important este nivelul de corupţie al instituţiilor statului’. Băsescu, care conduce CSAT, şi-a creat astfel un instrument prin care ar putea interveni, mai ales că această instituţie emite hotărâri care sunt obligatorii pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice la care se referă. Preşedintele României a preferat însă ceea ce chiar el numea ‘showurile mediatice’, chiar dacă aceia care le difuzează sunt, potrivit lui Băsescu, ‘dominaţi’ de grupurile de interese. Şeful statului are astfel grijă să-i amestece în mocirla corupţiei pe toţi criticii săi, lăsând complet exclusă posibilitatea ca vreo persoană de bună-credinţă să pomenească de grupurile de interese din jurul Preşedinţiei.

Melancolii de Cotroceni (Jurnalul naţional – Ion Cristoiu)

În interviul acordat ziarului Adevărul din 13 iunie 2005, domnia sa vorbea de ‘un sistem economic partial mafiotizat, care are control pe importante mijloace media şi influenteaza populatia, dar şi institutii, prin declansarea unor campanii destinate sa le sustina interesele’. Au trecut de atunci noua luni. Noua luni mari şi late. Timp în care, asa cum s-ar desprinde din discursul de la Bilantul MAI, grupurile cu pricina nu numai ca n-au dat inapoi, dar mai mult, dacă ar fi sa-l credem pe Traian Băsescu, au inceput sa atace şi institutiile statului. Timp în care şef al statului n-a fost nimeni altcineva decât Traian Băsescu. Dacă realitatea dezvaluita de preşedinte e adevarata, avem serioase temeiuri sa ne întrebam: ce a făcut Traian Băsescu din iunie 2005 până acum impotriva acestor grupari mafiote? Nu de alta, dar, din cate se stie, romanii au ales în fruntea tarii nu un filozof melancolic, ci un preşedinte responsabil!

Care grupuri, dom’le? (Cotidianul – Liviu Avram)

Ieşirile acestea periodice ale preşedintelui pot fi privite insa şi din alta perspectiva. Sa le luam pe cele aflate la extremitati. Discursul din august al preşedintelui a survenit la scurt timp dupa ce Tăriceanu renuntase sa mai faca anticipate şi viza grupurile de interese care roiesc în jurul Guvernului. A parut o vendeta, una soft, totusi. Nici declaratia de ieri a preşedintelui nu survine într-un context politic tocmai limpede. PD a iesit neanuntat şi a fixat peste sase luni casatoria cu PNL, fără sa anunte insa şi mireasa, care mireasa a inceput sa se bilbiie de asa propunere. Emil Boc a iesit din no comment-ul tradiţional, a taxat intentia aceluiasi Tăriceanu de a strecura în lege obligativitatea procurorului general de a-l informa pe premier cind vreun ministru are probleme penale. Discursul preşedintelui, care vizeaza din nou Guvernul, mai exact aripa sa liberala şi conservatoare, ar putea fi privit şi ca un sprijin pe care acesta il ofera PD-ului în miscarile viitoare ale partidului din care provine.

Codeala liberală (Realitatea românească – Gabriel Năstase)

Mana intinsa de PD, cu fermitatea unor termene riguroase pentru limpezirea deosebirilor de vederi şi construirea unei puternice formatiuni de dreapta în Romania, ar trebui tratata de liberali cu mai multa consideratie. Codeala liberala de azi nu seamana deloc cu ferma scurtare de coada ceruta mai an.