PORTRETE ŞI NUDURI…

Amedeo Modigliani (1884 – 1920), pictor si sculptor italian de origine evreu, a studiat în Florenţa şi pictura Renaşterii i s-a întipărit atât de adânc în suflet, încât l-a marcat pentru totdeauna. De aceea, chiar dacă, în 1908 ajunge în Franţa, unde se bucură de prietenia cubiştilor, a lui Brâncuşi, pe care-i admiră pentru rigoarea picturii lor, nu va adopta niciodată formula cubistă. Odată stabilit în Franţa, artistul devine un reprezentant al „Şcolii Pariziene” („École de Paris”).

Tot atât de riguros ca pictor pe cât era de boem şi dezordonat ca om, a pictat cu o seninătate şi cu un spirit al ordinii apropiat de clasicism. Tema preferată a tablourilor sale este omul: nudurile de femei, portretele prietenilor şi ale unor necunoscuţi. În spatele operei lui Modigliani – o colecţie de chipuri alungite, ochi piezişi, gâturi lungi şi subţiri, se ascunde o tehnică uimitoare, o cultură vastă şi o adâncă legătură de suflet cu lumea şi personajele pe care le pictează, reuşind să surprindă personalitatea modelelor. Aceeaşi atmosferă de melancolie visătoare şi linişte a sufletului pe care o întâlnim în portrete, caracterizează şi nudurile sale de femei.

Realizate cu un desen sumar, redus la contururi, dar de o eleganţă a liniei rar întâlnite, aceste imagini din tablouri, totdeauna alungite într-un fel aproape manierist, respiră prin toţi porii un uşor sentiment de melancolie. Modigliani, cu o viaţă scurtă şi complicată, a realizat câteva capodopere: numeroase nuduri, Femeie cu cravată neagră, Portretul lui Jeanne Hébuterne , Portret de femeie cu pălărie, un autoportret, singurul, de altfel, etc.

Unele lucrări, asemeni celei intitulată Violoncelistul denotă, prin efectele plastice obţinute, interesul crescând manifestat de Modigliani pentru sculptură. Întâlnirea sa cu românul Constantin Brâncuşi avea să-i întărească dorinţa de a deveni sculptor. Între anii 1910-1912, artistul a realizat un ciclu de stele , fiecare finisată dintr-o singură bucată, apoi a lucrat o serie de cariatide. Dar, în sculptură, Modigliani rămâne un artist aparte şi greu de etichetat, care a lăsat o operă neterminată. Experienţa sculpturii i-a fost însă utilă, permiţându-i să accentueze în pânzele sale soliditatea structurală, volumele şi vigoarea formelor. Opera sa îşi păstrează şi astăzi o prospeţime nealterată de timp.

Tocmai pentru a ilustra această concluzie, Secţia de Artă a Bibliotecii Judeţene „C. Sturdza” , a organizat o expoziţie de albume, intitulată „PORTRETE ŞI NUDURI”… dedicată celor 125 de ani de la naşterea pictorului Amedeo Modigliani (12 iulie), devenit celebru datorită stilisticii portretelor realizate, orientate către cubism şi arta plastică africană, ca şi a unei game cromatice redusă la tonuri cafenii şi de ocru.

Ana Chiscop, Secţia de Artă